Eram într-un sat destul de îndepărtat de parohie (Katienou) şi spuneam sfânta Liturghie.
Notasem deja că numărul credincioşilor crescuse cu mult, că şi corul era la înălţime, dar nu puteam să-mi imaginez că cineva avea să-mi adreseze cuvintele următoare: "Părinte, venim dintr-un sat apropiat (Kouadioprikro), mai sunt şi alţii care ar dori să vină în Biserica Catolică dar... ar vrea mai întâi să-l vadă pe preot".
Am rămas fără cuvinte, deşi nu mergem în sate noi fără a face mai întâi o ieşire de evanghelizare cu toată parohia, am decis imediat ca împreună cu comunităţile din apropiere să mergem să vizităm acest sat.
Mi-am adus aminte atunci de cuvintele din Evanghelia după sfântul Ioan când nişte greci au venit la Filip şi Andrei cu rugămintea: "Am vrea să-l vedem pe Isus" (In 12,20).
Într-adevăr, mergând să-i vizitez, am văzut cum multe persoane aveau această dorinţă de a-l vedea pe Isus, ba chiar şi şeful satului a fost prezent până şi la sfânta Liturghie. Multă lume se pregătise şi ne aştepta, era o bucurie pentru întregul sat. Duhul Sfânt pregătise deja terenul.
Bineînţeles că la omilie nu am vorbit despre mine (cum ceruseră ei), ci despre preoţia lui Cristos.
Celebrând în limba locală (baoule), mulţi îşi ziceau: "Noi ştiam că aceşti catolici vorbesc limba albilor (adică franceza), dar iată-i că vorbesc şi limba noastră, să mergem şi noi să vedem despre ce este vorba".
La plecare cu toţii şi-au exprimat dorinţa de a reveni în mod regular pentru a celebra sfânta Liturghie.
Pentru mine a fost o experienţă de neuitat, am văzut cum Duhul Sfânt acţionează pentru ca vestea cea bună să se răspândească din ce în ce mai mult.
Fie ca şi acest eveniment să facă ca şi credincioşii din dieceza noastră să fie din ce în ce mai sensibili la misiuni.
Vă cer o rugăciune pentru misionari.
Pr. Gabriel Cimpoeşu
