Credincioşii romano catolici din Giurgiu se pregătesc de sărbătoare, anul viitor, marcând împlinirea a 120 de ani de la înfiinţarea Bisericii lor. La temelia Bisericii se află şi jertfa episcopului martir Anton Durcovici, care a slujit această comunitate.
De ani buni de zile, la Giurgiu - iată istoria ne confirmă acest lucru! - pe strada Hristo Botev, funcţionează biserica romano-catolică, lucru care în decursul timpului n-a deranjat pe nimeni, între ortodocşii şi catolicii din oraşul de la Dunăre existând un adevărat model de convieţuire.
Potrivit informaţiilor găzduite de situl oficial al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, acest sfânt lăcaş ar fi de factură (relativ) recentă: "În urmă cu circa 70 de ani, se arată pe respectivul sit, un grup de muncitori catolici din Belgia a venit la Giurgiu, pentru a construi o fabrică de zahăr. Comunitatea de catolici giurgiuveni era atunci, numeric, foarte mică şi se aduna în zilele de sărbătoare doar într-o casă de rugăciune aflată în curtea actualei parohii. Oaspeţii veniţi la muncă au avut iniţiativa de a face un proiect de ridicare a unei biserici alături de această casă. Biserica a fost concepută în stil romanic şi sfinţită în 1936 (în realitate acest lucru s-a întâmplat pe data de 11 mai 1933), de Eminenţa sa Alexandru Cisar. Reparată mai târziu, în două rânduri, ea păstrează în interior o notă de intimitate şi este, în prezent, suficientă pentru cele 88 de familii cu circa 246 de credincioşi. Situată în aceeaşi incintă, casa parohială este o fostă şcoală de demult, spaţioasă. A fost consolidată prin anii 1988 şi adaptată funcţional la nevoile parohiale..."
Studiind alte documente, de pildă "Monografia oraşului Giurgiu" - scrisă de institutorul Ion Boldescu, la anul 1912, aflăm că lucrurile nu stau întocmai, dimpotrivă.
Iată ce menţionează acesta: "Colonia germană, precum şi cea ungară, devenind din ce în ce mai numeroase, au fost nevoite să ceară Episcopatului Catolic din Bucureşti, ca să le înfiinţeze o biserică pentru cultul lor în Giurgiu. Prin iniţiativa celor mai de seamă catolici din Giurgiu, s-a înfiinţat în anul 1885, biserica catolică din acest oraş. Biserica e mică, dar bine întreţinută: are un singur preot şi personalul trebuincios serviciului bisericesc. Enoriaşii acestei sfinte biserici se compun din 110 familii creştine catolice, din care: 46 germane, 50 ungare, 6 italiene şi 4 franceze. Această sfântă biserică catolică din Giurgiu se întreţine cu fondurile Episcopatului Catolic din Bucureşti şi cu contribuţia benevolă a credincioşilor catolici din acest oraş".
Cred că ar mai fi utilă în acest sens încă o remarcă (imperios necesară), şi anume, aceea că, deşi biserica a apărut mai târziu, comunitatea catolică din Giurgiu avea o implicaţie majoră în viaţa social-culturală a oraşului. "Germanii stabiliţi la Giurgiu, deşi puţini, totuşi au avut şi ei şcolile lor. Un german, Eduard Liptay, a deschis la 1864 o şcoală germană în Giurgiu aprobată de minister, care a durat până în 1870. În şcoala lui Liptay se învăţa limba română, germana şi franceza. La anul 1880 s-a mai deschis o şcoala germană în Giurgiu, aprobată de minister, sub conducerea profesorului Frantz Proglhof, care a durat numai până în 1883. Colonia ungară din Giurgiu a avut şi ea o şcoală mixtă în Giurgiu, sub conducerea paraclisierului Saboo, de la biserica catolică, dar, neavând autorizaţie de la minister, s-a închis la anul 1896. La biserica catolică din Giurgiu s-a înfiinţat o şcoală primară mixtă, în anul 1900. Această şcoală are local propriu după planurile şcolilor publice din ţară, ea este condusă de un institutor şi o institutoare, frecventată de 42 de elevi - fii de germani şi unguri - dintre care 22 sunt băieţi şi 20 fete. Şcoala este autorizată de minister şi cursurile se predau în limba română, ungară şi germană", ne arată acelaşi Ion Boldescu.
În fine, să mai consemnăm o altă mărturie semnificativă, luată din "tabloul şefului siguranţei poliţiei Giurgiu, înaintat prefecturii Vlaşca, cu referatul nr. 448 din ianuarie, la anul 1911", unde se specifică: "Dintr-o populaţie de 16.016 locuitori (8036 bărbaţi şi 7980 femei), 14.528 locuitori erau de confesiune ortodoxă, iar 492 erau creştini catolici, ocupând astfel locul al treilea după comunitatea mozaică - 800 de locuitori".
Însemnările lui Ion Boldescu sunt, potrivit istoricilor giurgiuveni, pertinente şi obiective.
Dar lucrul cel mai important pentru giurgiuvenii catolici, şi nu numai, ar fi acela că vreme de câţiva ani, în timpul Primului Război Mondial (1916-1918), dar şi ulterior, în perioada 1926-1927, biserica romano-catolică din Giurgiu a fost slujită de episcopul martir dr. Anton Durcovici. Se pare că, din cauza obârşiei sale austriece, Anton Durcovici a fost arestat la Giurgiu, în 1916, şi închis într-un lagăr la Galaţi, unde s-a îmbolnăvit grav.
Din păcate, toate aceste informaţii au fost mai puţin cunoscute, aceeaşi soartă avându-o şi cele care privesc istoria recentă a bisericii, documente importante din arhivă dispărând în anii '80 când au fost confiscate de miliţia comunistă.
Actualmente, prin stăruinţa exemplară a devotatului părinte Mihai Dascălu - aflat în fruntea comunităţii locale de doar câteva luni, biserica romano-catolică din Giurgiu, al cărui hram este Vizita Sfintei Fecioare Maria (celebrat pe 31 mai), cunoaşte, cu sprijinul ÎPS arhiepiscop Ioan Robu, adevărate transformări, atât în ceea ce priveşte aspectul interior, cât şi cel exterior.
Viaţa de comunitate, animată de-a lungul timpului şi de ceilalţi preoţi slujitori ai sfântului lăcaş - vrednici de pomenire: părintele Sebastian Huber, părintele Robert Lentz, părintele Edmund Barsczowshi, Monseniorul Francisc Augustin, părintele Ioannis Gertel, părintele Ioannis Schneweiss - cel mai longeviv în această funcţie (1935-1952), părintele Petru Mârţ, părintele Victor Iacobec, părintele Petru Brudaru, părintele Bogles, dar şi de mai noii preoţi: părintele Petru Ţurcanu şi părintele Ioan Balint - este una vie.
Cu ajutorul generos al unei asistente medicale, credincioşilor din comunitate li se distribuie gratuit medicamente de la Caritas Bucureşti. Există în evidenţa parohiei 11 copii care se bucură de ajutor din afară, conform proiectului "adopţie de la distanţă" cu posibilitatea de extindere şi la alte cazuri. Chiar dacă o parte dintre credincioşi au plecat în Moldova, nemaiavând un loc de muncă stabil în oraşul Giurgiu, o altă parte îi înlocuieşte prin convertiri. Nu există o grădiniţă sau congregaţii pentru activităţi spiritual-educative, dar comunitatea este antrenată, prin câţiva voluntari, la activităţi de ordin social, caritativ şi religios.
Uşa bisericii catolice din Giurgiu este larg deschisă celor ce au nevoie de ajutorul Domnului, aici celebrându-se zilnic sfânta Liturghie, de asemenea în zilele de sărbătoare şi duminica.
Vasile Arcanu,
redactor la săptămânalul "Informaţia de Giurgiu"
