„Mă încredințez rugăciunii voastre!”. La sfârșitul rugăciunii Angelus de duminică, 11 octombrie 2026, Papa Leon al XIV-lea a însoțit cu aceste cuvinte anunțul unei viitoare operații de îndepărtare a unui nodul din plămân. Descoperit în timpul controalelor, nodulul, a specificat papa, este „limitat”, detectat „într-un stadiu foarte incipient” și „bine localizat”. Leon a explicat că a decis să se supună operației urmând sfatul medicilor și le-a mulțumit credincioșilor pentru apropierea lor spirituală.
Paul al VI-lea, mulțumirea dinaintea operației
Pe 1 noiembrie 1967, în Solemnitatea Tuturor Sfinților, Paul al VI-lea a deschis rugăciunea Angelus cu o referire la sănătatea sa: „Salutări vouă, fii preaiubiți; și vă mulțumesc pentru grija voastră față de sănătatea Noastră”. Trei zile mai târziu, pe 4 noiembrie, avea să fie supus unei operații de prostată pentru o afecțiune benignă, efectuate de echipa condusă de chirurgul Pietro Valdoni, într-o sală de operații amenajată în Palatul Apostolic. În acel Angelus, Papa Montini nu a discutat despre operația iminentă: și-a exprimat recunoștința față de cei interesați de starea sa, înainte de a introduce o meditație despre viața dincolo de timp, despre speranța creștină și despre comuniunea cu cei răposați.
Ioan Paul al II-lea, de la suferință la rugăciune
Pe 17 mai 1981, la patru zile după atacul din Piața „Sfântul Petru”, vocea lui Ioan Paul al II-lea a ajuns din nou la credincioși printr-un mesaj înregistrat la Spitalul Gemelli și difuzat în timpul Regina Caeli. Wojtyła le-a mulțumit pentru rugăciunile lor, a amintit de cele două persoane rănite alături de el și a declarat iertarea sa pentru atacator. Apoi a vorbit despre suferința pe care o trăia: „Unit cu Cristos, Preot și Victimă, îmi ofer suferințele pentru Biserică și pentru lume”.
Un precedent deosebit de pertinent datează din 12 iulie 1992. „Aș dori acum să mă destăinuiesc vouă”, a spus Ioan Paul al II-lea după Angelus, anunțând că în acea seară va intra în Spitalul Gemelli „pentru a fi supus unor teste diagnostice”. Pontiful a cerut să fie însoțit de rugăciune și și-a reînnoit încredințarea față de Fecioară cu „Totus tuus”. Pe 15 iulie, a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru a i se îndepărta o tumoare intestinală benignă. Prin urmare, este important să se facă distincția între ceea ce a anunțat personal – spitalizarea sa pentru teste – și operația care a urmat.
Pe 29 mai 1994, întorcându-se la rugăciunea Angelus de la fereastra Palatului Apostolic după ce fusese spitalizat pentru o fractură de femur, Papa Ioan Paul al II-lea a mulțumit medicilor, asistentelor, călugărițelor și lucrătorilor din domeniul sănătății, precum și celor care i-au arătat solidaritate. Convalescența sa a devenit și o ocazie pentru o meditație asupra sensului creștin al suferinței, în contextul Anului Familiei. Gândindu-se la figurile puternice ale lumii pe care urma să le întâlnească și adresându-se lor în spirit, a spus: „Trebuie să mă întâlnesc din nou cu aceste figuri puternice ale lumii și trebuie să vorbesc. Despre ce teme? Acest subiect al suferinței rămâne cu mine. Și aș vrea să le spun: înțelegeți asta, înțelegeți de ce papa a fost din nou în spital, din nou în suferință, înțelegeți asta, gândiți-vă din nou la asta!”. Apoi și-a exprimat recunoștința față de credincioși pentru „comuniunea lor de rugăciune”: legătura menținută în timpul tratamentelor și-a găsit din nou glas în întâlnirea de duminică.
Benedict al XVI-lea, forțele și slujirea
Contextul cuvintelor rostite de Benedict al XVI-lea pe 11 februarie 2013, în timpul Consistoriului în care și-a anunțat istorica renunțare la slujirea petrină, este diferit. În „Declaratio” a sa în latină, pontiful a explicat că forțele sale, din cauza vârstei înaintate, nu mai erau adecvate pentru sarcina care i-a fost încredințată. Nu a comunicat un diagnostic sau o procedură, ci mai degrabă rezultatul discernământului în fața lui Dumnezeu, raportându-și energiile la responsabilitățile slujirii.
Papa Ratzinger a reamintit că slujirea se împlinește și în suferință și rugăciune. Pentru a guverna Biserica și a proclama evanghelia, însă, el credea că este necesară și „vigoarea atât a trupului, cât și a sufletului”, o vigoare pe care o simțise diminuându-se în ultimele luni. Benedict al XVI-lea a indicat, de asemenea, rugăciunea ca fiind forma în care va continua să slujească Biserica.
Francisc, o privire asupra tuturor bolnavilor de la Spitalul Gemelli
Pe 11 iulie 2021, la o săptămână după operația de colon, Francisc a recitat Angelus de la balconul de la etajul zece al Spitalului Gemelli. Le-a mulțumit credincioșilor pentru apropierea și sprijinul acordat prin rugăciuni. Din propria sa ședere în spital, a trasat apoi o reflecție asupra valorii „unei îngrijiri medicale bune, accesibile tuturor”. A subliniat angajarea necesară pentru a proteja acest bun și i-a încurajat pe medici, lucrătorii din domeniul sănătății și personalul spitalului.
Îngrijirea, în cuvintele sale, includea și ascultare, grijă și duioșie: gesturi capabile să aline durerea și să ridice o persoană bolnavă. Mai mulți copii spitalizați erau prezenți lângă el. Francisc a invitat să-i însoțească în rugăciune, întinzându-și gândurile către toți bolnavii, în special către cei aflați în cele mai dificile condiții, pentru ca nimeni să nu fie lăsat singur.
O operație, urmările unui atac, o spitalizare pentru teste, o convalescență, o putere care slăbește: aceste episoade aparțin unor circumstanțe diferite. În cuvintele pontifilor, fragilitatea personală este împletită cu slujirea, recunoștința pentru îngrijire și atenția față de cei care suferă. Rugăciunea, cerută, împărtășită sau oferită, însoțește această relație. Chiar și în perioadele de boală, legătura dintre păstor și comunitate continuă să se manifeste.
Fabio Colagrande
(După Vatican News, 13 octombrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
