Având titlul "Isus, frumuseţea vieţii", timp de trei zile, (7-10 iulie), basilica minor din Cacica a găzduit primul campus formativ pentru tineri organizat de Fraţii Minori Conventuali ai Provinciei Sfântul Iosif. Astfel, toţi cei cu inima tânără din parohiile franciscane au primit invitaţia de a-l urma pe Isus pe drumul credinţei şi al luminii.
La aceasta chemare am răspuns cu promptitudine peste 100 de tineri din parohiile: Hălăuceşti, Buruieneşti, Nisiporeşti, Huşi, Luizi-Călugăra, Cacica şi Prăjeşti. Încrezători că Fecioara Maria ne va ajuta în căutarea noastră, ne-am unit în rugăciune pentru a descoperi frumuseţea vieţii, pe Isus, aceasta fiind şi tema campusului.
Ni s-a oferit mai întâi oportunitatea, nouă, tinerilor, de a ne prezenta într-un mod original, favorizând astfel cunoaşterea reciprocă. Nu putem uita de salutul călduros al parohului de Cacica, prin care a reuşit să ne dezgheţe inimile şi să ne dezmorţească zâmbetele candide pentru a-l simţi pe Isus aproape.
Se spune că omul sfinţeşte locul. Aceasta afirmaţie este indubitabilă în cazul satului Cacica. Înainte de descoperirea zăcământului de sare (1780), aici erau doar mlaştini cu stufăriş în care mişunau cârduri de raţe sălbatice. (Numele satului provine din limba slavă, kaczika însemnând raţă). Iată-ne acum în 2004, într-o dimineaţă luminoasă de joi, 8 iulie, când grupuri de tineri se îndreaptă cu paşi repezi spre biserică, o perlă a Bucovinei, pentru a întâlni frumuseţea din privirea lui Isus. Dacă pentru mulţi a fost o zi banală, pentru noi s-a dovedit a fi fără egal. Ne aflam pe drumul spre fericire, fericire ce devenise un adevărat leit-motiv în vieţile noastre. Încolţise totuşi în sufletele noastre teama de a nu fi vrednici să întâlnim privirea ce seamănă în inimi iubirea. Am trecut şi peste acest impediment cu ajutorul Duhului Sfânt care ne-a vorbit prin Sfântul Părinte: "Pentru a-l vedea pe Isus, este necesar înainte de toate să ne lăsăm priviţi de el!" Privirea lui Isus ne-a găsit alături de sfântul Francisc în timp ce inimile noastre ardeau de nerăbdare să-i vadă chipul plin de lumină. Tot Sfântul Părinte ne-a învăţat cum să întâlnim privirea ce ne dă speranţa: "Căutaţi-l cu ochii trupului în evenimentele vieţii şi în chipul celorlalţi, dar căutaţi-l şi cu ochii sufletului prin rugăciune şi prin meditarea cuvântului lui Dumnezeu".
Am cutezat să ne ridicăm privirile umbrite de plăceri efemere şi să observăm lumina trupului, ochii celor de lângă noi. Frumuseţea era sădită în sufletele noastre, însă, din cauza slăbiciunii umane, nu am ştiut să ne îngrijim de aceasta sămânţă divină pentru a o face să înflorească, să înmiresmeze cu parfumul fericirii, calea noastră spre cer. Noi, împreună cu sfântul Francisc, am înţeles că pentru a vedea frumuseţea veşnică trebuie să ne detaşăm de tentaţiile înşelătoare ale vieţii. Da, frumuseţea vieţii nu este o utopie, există şi nu poate fi compensată de nimeni şi nimic din aceasta lume.
Isus a rămas cu noi şi mai târziu, în momentele de fraternitate şi destindere, când toţi am cântat şi am dansat în jurul focului. Avându-l pe Fiul Domnului printre noi, cu stelele pe cer care străluceau pentru noi şi noi pentru ele, cu flăcările focului ce ne luminau chipurile joviale, am reuşit să ne unim în zâmbet şi voie bună. Şi când te gândeşti că frumuseţea avea să se menţină...
"O Doamne, te rugăm să ne ierţi că ne-am lăsat orbiţi de lucrurile trecătoare care ne-au împiedicat să-ţi putem întâlni privirea ta iubitoare", am spus cu toţii când am pus capul pe pernă, încrezători că mâine vom fi mai puternici, capabili de a împrăştia zgomotul înşelător ce ne înconjoară.
A doua zi am fost invitaţi să întâlnim privirea plină de dragoste a lui Isus, meditând şi încercând să transpunem în zilele noastre povestea vameşului Zaheu. Nu ne-a fost prea greu să ne identificăm cu personajul, deoarece toţi suntem mici de statură, nevrednici, păcătoşi, iar drumul nostru, echivalent cu această viaţă, nu este lipsit de ispite vremelnice care ne sunt chiar fatale uneori. Totuşi, Isus a sădit în noi dorinţa de a-l vedea, dorinţă ce poate fi stăvilită doar de stropii frumoşi ai iubirii. Zaheu nu s-a lăsat intimidat de mulţime, s-a urcat în copac şi a întâlnit privirea lui Isus care i-a schimbat viaţa. Biserica şi aproapele sunt copacii noştri. Ne vom căţăra ajutându-ne de rugăciuni şi de elanul tinereţii şi vom putea vedea frumuseţea chipului lui Isus.
Purtăm mesajul lui Isus în suflet, dă-ne şansa de a te ajuta să descoperi frumuseţea!
Doamne, pe tine te rugăm să ne dăruieşti pacea, pentru ca sufletele noastre să nu fie măcinate de zbuciumul lumesc; întăreşte credinţa pentru a-ţi putea dărui ţie atât momentele dureroase cât şi pe cele fericite; înflăcărează iubirea pentru a putea mistui maleficul; revarsă-n inimi speranţa care risipeşte dezolarea şi atrage frumuseţea, speranţa care dă viaţă inimilor împietrite.
În sufletele noastre se aude un cântec al nădejdii, care ne transformă în tineri temerari. Credem, iar asta face totul posibil.
Isus, speranţă, frumuseţe, fericire, credinţă, regăsire, prietenie, rugăciuni, meditaţii, zâmbete, priviri luminoase, momente de fraternitate şi destindere, acesta a fost campusul..., timpul sfânt care continuă; ca mărturie prezentăm vieţile noastre.
Şi tu vei putea face acest lucru, atunci când vei crede.
Cristina Dascălu
(Buruieneşti)
