Nu se putea să treacă o aşa mare sărbătoare jubiliară fără să o trăim la o intensitate deosebită cu întreaga comunitate.
Încă din dimineaţa zilei de 11 februarie 2008, la ora 6.30, era mare forfotă pe uliţele satului pentru că 56 de copii - ministranţi şi fete din corul copiilor - se pregăteau, asemenea Bernadetei, să meargă să o întâlnească pe "Doamna cea frumoasă" la Cacica. Ajunşi acolo, în frunte cu icoana Sfintei Fecioare, copie a celei depuse acum 123 ani la Lourdes, au participat la sfânta Liturghie pontificală de la ora 11.00, unde au avut fericirea să-l întâlnească pe Preasfinţitul Petru Gherghel şi, împreună, au înălţat rugi fierbinţi către Dumnezeu cu şi prin Maica Domnului, mama noastră cerească.
Cei de acasă, comunitatea întreagă împreună cu părintele paroh şi şapte preoţi, originari din Butea, ne-am adunat în jurul altarului lângă care străjuia statuia încoronata a Sfintei Fecioare de Lourdes ca să-i aducem mulţumiri lui Dumnezeu că ne-a dat o aşa puternică mijlocitoare şi ocrotitoare a localităţii în Măicuţa Domnului. Fiind doisprezece preoţi în viaţă, fii ai satului Butea, la sfârşitul Liturghiei i-am comparat cu cei doisprezece apostoli şi cele douăsprezece stele ale coroanei Maicii Domnului îndemnându-i să păstreze legătura strânsă cu cei plecaţi din localitate, atât revenind cu drag în satul natal, cât şi în rugăciune oriunde ne-am afla, alergând cu toată încrederea la Sfânta Fecioară care vrea şi poate să ne ţină uniţi între noi pe urmele Fiului său Isus Cristos.
Iată un fragment din rugăciunea compusă cu ocazia depunerii steagului la primul pelerinaj românesc la Lourdes în anul 1885: "O, Sfântă Fecioară de Lourdes! Suferinţa este şi ea o rugăciune. Priveşte, de-a lungul secolelor, teribilele suferinţe îndurate de România... Priveşte pământul acesta udat cu sudoarea apostolilor ei şi sfinţit prin sângele martirilor ei!... Ascultă gemetele şi plânsetele sufletelor ei credincioase care îşi pun speranţa în tine... Salvează, o, Maică, salvează cât mai curând România!..."
Pr. Petru Blaj
