Într-un cadru festiv, la Bucureşti, în ziua de miercuri, 22 februarie 2006, a fost lansat nr. 1/2005 al revistei Pro memoria. Prezentăm în continuare cuvântul domnului dr. Dănuţ Doboş.
Îi mulţumesc din suflet părintelui profesor Emil Moraru, directorul Academiei "Anton Durcovici", pentru generoasa invitaţie de a prezenta astăzi ultimul număr al revistei Pro memoria în faţa fidelilor noştri prieteni şi colaboratori.
Pentru început, sunt dator cu câteva explicaţii privind întârzierea apariţiei acestui al patrulea număr al revistei. Nu pot decât să-mi exprim regretul pentru faptul că mulţi dintre prietenii şi colaboratorii cu care am pornit la drum acum trei ani nu se mai regăsesc în paginile revistei, nu au avut timp să-şi finalizeze cercetările şi stau, temporar, deoparte, din motive obiective sau subiective. Alţii nu au răspuns solicitărilor noastre, în pofida apelurilor repetate de aproape patru ani. În fine, câteva articole au fost respinse de noi înşine, deoarece dorim să conservăm aspectul de revistă pacifică al Pro memoriei, aşa cum trebuie să fie o revistă ecleziastică în aceste vremuri, iar articolele şi studiile nu trebuie să conţină aspecte ce ar putea dăuna memoriei sau care ar putea reprezenta prilej pentru etichetări ireverenţioase cu privire la o persoană ori alta. Respectăm libertatea de expresie a tuturor, însă în limitele bunei cuviinţe şi în cadrul tonalităţii impuse de o revistă ecleziastică.
În pofida faptului că mulţi s-au grăbit, cum se spune, să-i tragă clopotele, iată că vede lumina tiparului nr. 4/2005 al revistei noastre Pro memoria, de acum, îndrăznim să credem, un nume aproape consacrat în publicistica românească şi care sperăm că nu-şi va dezamăgi cititorii. Toţi autorii prezenţi în paginile acestui număr s-au străduit să prezinte o percepţie cât mai realistă a evenimentelor şi personajelor istorice evocate, iar, prin rezultatele unor cercetări ştiinţifice complexe, să se apropie cât mai mult de realitatea istorică.
Acum 90 de ani apărea ultimul număr al faimoasei publicaţii culturale Revista catolică, revistă care, din cauza Primului Război Mondial, şi-a încetat apariţia. Din motive nelămurite nici astăzi pe deplin, Revista catolică nu a mai apărut niciodată, lăsând un gol imens în cultura română şi în istoriografia catolică în special. Ar fi fost nedrept pentru memoria acelor deschizători de drumuri ca ambiţiosul lor proiect cultural de acum 90 de ani să dispară pentru totdeauna, şi îi amintesc aici pe arhiepiscopul Raymund Netzhammer, pe Monseniorul martir Vladimir Ghika, pe canonicul şi istoricul Carol Auner, pe episcopul martir Ioan Bălan, pe profesorul Hildebrand Frollo, pe juristul Marin Theodorian Carada, pe istoricul şi bibliotecarul Chiril Karalewskij, pe istoricul I.C. Filitti, şi pe mulţi alţii. Iată că, la 90 de ani, revista Pro memoria, încurajată şi susţinută fără rezerve de Excelenţa sa arhiepiscopul Ioan Robu, reia proiectul cultural al Revistei catolice, viabil şi astăzi, şi care are o însemnătate deosebită pentru istoria şi cultura Bisericii noastre locale. În acest mod vom depăşi, sperăm, handicapul celor 90 de ani de absenţă din peisajul realităţilor noastre pastorale şi culturale a unei reviste cu un asemenea profil.
Şi pentru că suntem la capitolul similitudini şi continuitate, iată că şi autorii care semnează prezentul număr al revistei Pro memoria, prefaţată de arhiepiscopul Ioan Robu, provin din domenii diferite: preoţii Isidor Mărtincă, Ionuţ Strejac şi Iosif Gabor; un filozof, Daniel Banner; un profesor de la Conservator, Marcel Octav Costea; doi medici, Rodica Mixich şi Vlad Mixich; un jurist, Gruia Zamfirescu, şi un istoric-arhivist, subsemnatul.
Revista se deschide cu articolul lui Carol Auner din 1904 - Istoricul bisericii "Bărăţia" din Bucureşti, tradus din limba germană de colaboratorul nostru Daniel Banner. Sperăm că acest articol va contribui la o mai bună cunoaştere a istoriei unui lăcaş de cult unic în arhidieceza noastră, care este biserica "Bărăţia". Avem în vedere, în viitorul apropiat, continuarea acestui studiu prin reluarea cercetărilor privind istoricul bisericii şi al Parohiei Bărăţia, pe baza bogatului fond documentar de care dispunem la arhiva arhiepiscopiei noastre. Recomandăm cititorilor acest studiu, care este un impresionant document istoric redactat de un autor remarcabil - Carol Auner.
Un alt strălucit reprezentant al generaţiei trecute de istorici este pr. Iosif Gabor, autorul articolului dedicat Parohiei Cioplea. Se impun însă câteva date biografice privitoare la părintele franciscan Iosif Gabor, trecut la cele veşnice în 1988, un neobosit cercetător al trecutului nostru. Sfinţia sa este autorul a nu mai puţin de 101 lucrări, majoritatea aflate în manuscris şi însumând 12.000 de pagini format A4, dedicate bisericilor, parohiilor şi unor personalităţi din Arhidieceza de Bucureşti şi Dieceza de Iaşi. Unica lucrare tipărită postum, în 1998, la Bacău, este volumul intitulat Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova.
Noi ne facem o datorie de onoare din a-l face cunoscut pe acest mare istoric, publicându-i în fiecare număr, la rubrica "Restituiri", câte un studiu din cele dedicate istoriei Arhidiecezei de Bucureşti. În acest număr, publică articolul dedicat bisericii din Cioplea, reprezentând prima parte a unui amplu studiu intitulat Bulgarii catolici de lângă Bucureşti. În numărul următor vom publica cea de-a doua parte a studiului, dedicată Parohiei Popeşti-Leordeni.
Vasta localitate Cioplea are o însemnătate aparte în istoria Vicariatului Apostolic al Valahiei, găzduind reşedinţa episcopilor pasionişti până la mijlocul secolului al XIX-lea. De asemenea, între 1874 şi 1893 aici s-a aflat şi Seminarul "Sf. Duh", împreună cu alte instituţii şcolare şi de caritate diecezane.
Seria "Monografii" continuă cu articolul dedicat comunităţilor catolice din Oltenia, semnat de dr. Rodica Mixich şi dr. Vlad Mixich. Prin acest articol, revista se deschide şi altor cercetători, să spunem "din provincie" sau "locali", care se dovedesc foarte pasionaţi de istoria locală. Noi dorim să promovăm talente provenind din toate colţurile arhidiecezei şi să găzduim în paginile revistei articole şi studii privind istoria tuturor parohiilor şi comunităţilor catolice de pe teritoriul păstorit de Arhiepiscopia de Bucureşti. Am început această serie cu o introducere la comunităţile din Oltenia, care pot fi considerate "leagănul" Bisericii noastre locale.
O importantă contribuţie aduce la acest număr dl. Gruia Zamfirescu, care publică prima parte a unui studiu intitulat "Din istoria catolicilor din Câmpulung Muscel". Domnia sa insistă asupra formei Muşcel, şi personal îl rog să expliciteze această ipoteză în numărul următor al revistei. La realizarea studiului, autorul a folosit o impresionantă bibliografie, precum şi numeroase fotografii. Partea a doua a acestei cercetări, care atinge secolele al XIX-lea şi al XX-lea, va fi publicată în numărul următor al revistei.
O surpriză plăcută o reprezintă studiul părintelui Ionuţ Strejac intitulat "Începuturile comunităţii greco-catolice la Bucureşti", partea I. Aceste începuturi sunt plasate de autor la începutul secolului al XIX-lea, sub păstorirea episcopilor pasionişti Fortunato Ercolani şi Giuseppe Molajoni. Studiul este de fapt un capitol din teza de doctorat pe care părintele Strejac o pregăteşte cu succes, se pare, la Roma. Aş dori, totodată, să remarc talentul scriitoricesc veritabil al autorului, care se îmbină cu talentul cercetătorului. Sfinţia sa foloseşte, pe lângă bibliografia de specialitate cunoscută, şi numeroase documente inedite provenind din fondurile de arhivă ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, ale Congregaţiei "De Propaganda Fide" şi ale Curiei Generale a Pasioniştilor, ambele aflate la Roma. Aşteptăm cu interes şi partea a doua a acestui studiu, care tratează prezenţa greco-catolică la Bucureşti în perioada contemporană, culminând cu episcopatul arhiepiscopului Raymund Netzhammer, ctitorul bisericilor greco-catolice din Bucureşti.
Părintele profesor Isidor Mărtincă este prezent în paginile revistei cu partea a doua a studiului intitulat "Biserica, mass-media şi cultura". Cu binecunoscutul său stil coerent şi precis, părintele ne prezintă aspecte importante legate de concepţia Bisericii Romano-Catolice cu privire la comunicare, mijloacele de comunicare, principalele documente ale Bisericii relative la mass-media, apelul adresat de Biserică creştinilor, dar şi oamenilor de bunăvoinţă de a se implica cu responsabilitate în această problemă care domină lumea contemporană. În această a doua parte a studiului Sfinţia sa tratează problemele tiparului, teatrului, cinematografului, radio-televiziunii, timpului liber, turismului, sportului, dar şi conceptele de comunicare mass-media şi opinia publică, pe care oamenii trebuie să le trateze călăuziţi fiind de lumina evangheliei şi de spiritul Bisericii. Îi mulţumesc părintelui Isidor Mărtincă şi îl aşteptăm cu noi contribuţii.
Profesorul Marcel Octav Costea este prezent în paginile revistei cu un studiu intitulat Codicele lui Căianu, lucrare majoră în definirea imaginii de cult creştin (de rit roman) în spaţiul transilvan al secolului al XVII-lea (partea I). Nu insistăm mai mult, deoarece domnia sa a făcut-o deja în cadrul manifestării noastre.
În ceea ce mă priveşte, sunt prezent în paginile revistei cu trei studii. Unul dintre acestea îi este dedicat profesorului Gian Luigi Frollo, despre care am vorbit deja în cadrul conferinţei. Al doilea studiu l-am dedicat şcolilor din Valahia la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să reuşesc să finalizez, până la sfârşitul acestui an, un proiect la care ţin mult, şi pe care l-am început în 2002 o dată cu publicarea volumului întâi al lucrării Biserica şi şcoala - Moldova. Volumul al doilea va purta titlul Biserica şi şcoala - Şcolile catolice din Valahia în secolul al XIX-lea, iar trilogia va fi încheiată cu volumul dedicat şcolilor catolice în secolul al XX-lea.
În fine, cel de-al treilea studiu este dedicat unor aspecte privitoare la represiunea comunistă împotriva Bisericii Romano-Catolice în primele două decenii de după Cel de-al Doilea Război Mondial. Am evidenţiat în acest cadru figurile eroice ale preotului martir Albert Baumgartner, a arhiepiscopului mărturisitor Al.Th. Cisar şi pe cele ale surorilor din Congregaţia "Damele Engleze".
E bine să nu uităm niciodată crimele comise de regimul ateu comunist, care a lovit puternic Biserica Romano-Catolică, în tentativa de a o distruge fizic şi psihic, prin anihilarea corpului ecleziastic. Aceste realităţi trebuie apoi făcute cunoscute şi generaţiilor viitoare.
După cum era şi firesc, la împlinirea celor 100 de ani de la înscăunarea ca arhiepiscop de Bucureşti a lui Raymund Netzhammer, i-am dedicat acestuia în întregime rubrica Recenzii, prin prezentarea de către dl. Daniel Banner şi subsemnatul a cinci lucrări cunoscute aparţinând arhiepiscopului Netzhammer.
Mulţumesc lui Alin Sergiu Pal, părintelui Francisc Doboş, lui Marian Bulai, Terezei Petres, lui Silviu Dogariu şi tuturor celor care au făcut posibilă apariţia acestui nou număr al revistei Pro memoria. Mulţumesc şi Excelenţei sale arhiep. Ioan Robu pentru sprijinul total acordat revistei noastre. Mulţumesc invitaţilor mei la această lansare a revistei.
Vă mulţumesc tuturor pentru atenţie.
Dr. Dănuţ Doboş
