Duminică, 7 august 2022, credincioşii din Parohia Bijghir s-au reunit la Sfânta Liturghie de la ora 18.00 pentru a celebra jubileul de 25 de ani de preoţie al părintelui Ionel Roşu, fiu al satului, actual paroh la Biserica "Inima Neprihănită" din Roman şi cei 25 de ani de profesiune religioasă ai sorei Lucia Roşu, fiică a satului, din Congregaţia "Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe", care activează la Şcheia.
A avea în familie o persoană care se dăruieşte lui Dumnezeu este o binecuvântare. Atunci ce să spunem despre familia Roşu, care se poate mândri cu doi preoţi şi o soră? Fericiţi acei părinţi care, cu trudă şi sacrificii, au ajuns să-i vadă slujindu-i Tatălui ceresc! Şi ce frumos ca doi dintre ei, părintele Ionel şi sora Lucia, să-i aducă împreună mulţumire lui Dumnezeu pentru darul chemării şi fidelităţii după 25 de ani de la hirotonire, respectiv prima profesiune religioasă.
Emoţiile acestui jubileu de argint au fost multe, dar îl lăsăm pe dl Ionel Bordea din Sagna, prin următoarea poezie, să vă transmită un fragment din ele.
Sora Monica (Sagna)
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 7 august: Bijghir: Două vieţi - un singur ţel.
* * *
Două vieţi - un singur ţel
de Ionel Bordea
Clopotele-nalţă glasul către soare,
În Bijghirul nostru este sărbătoare
Căci un preot simplu, dar atât de drag
Se întoarce iarăşi pe acest meleag.
Şi cu el aduce şi pe sora sa,
Pe măicuţa dragă, Roşu Lucia.
Îi primim cu pace şi cu gând frumos
Cum primim în suflet pe Isus Cristos.
Drag Părinte Roşu, e un lucru clar,
Dumnezeul Slavei va-nzestrat cu har
Să-i slujiţi cu cinste şi cu demnitate,
Să fiţi un exemplu în comunitate.
Se observă sincer că prin predici bune
La altar atrageţi mult mai multă lume
Iar prin cateheze şi prin adoraţii
Ne sporiţi credinţa şi trăim vibraţii
Se-mplineşte, iată, chiar un sfert de veac
De când tinerelul Roşu (ca un mac),
Din Bijghirul dulce cu plăcuţi săteni
A primit sfinţirea chiar la Adjudeni.
Devotat în Domnul, pregătit în carte
El devine preot vara-n nouăşapte.
Timpul trece iute, uneori năvalnic
Dar eu cred şi astăzi c-aţi rămas nostalgic,
Gânduri dulci vă poartă spre meleagul drag
Unde vă aşteaptă cineva în prag
Sau la vremuri grele care au apus,
La cei dragi ai casei care-au fost şi nu-s,
La tata Dumitru, la mama Catrina
De la care-n viaţă aţi văzut lumina.
Medicii la moarte când v-au condamnat
Mama dumneavoastră nu i-a ascultat,
V-a adus pe lume chiar minţind ad-hoc
C-are-acasă fete şi băieţi deloc.
Nu ştiau maeştrii în alb îmbrăcaţi
Că Ionel acasă mai avea alţi fraţi.
Cu alintul mamei aţi crescut prin vreme
Şi-n copilărie vă băteaţi cu perne
Şi săreaţi prin paturi, zdrăngăneau ulucii
Până ce din perne le săreau toţi fulgii.
Mai furaţi din zahăr să-ncropiţi clătite,
Mai ardeaţi ibrice cu zahăr pe plite
Şi-ascundeaţi ulcica luând figuri de paşnici
Să nu creadă mama că aţi fost obraznici.
V-a lovit văcuţa care-a dat din coarne
Şi-a trecut durerea doar cu portocale
Ce le-aduse tata în cadoul bun
Pe care-l primise cam pe la Crăciun.
V-amintiţi, desigur şi de sora Ana
Ce-o pierdeaţi pe dealuri totdeauna iarna,
Zburda săniuţa cu Ionel grămadă
Iar din spate Ana cădea în zăpadă.
Amintiri frumoase, uneori fugare
Le-adunaţi în suflet ca sclipiri de soare...
Aţi trecut prin Butea proaspăt preoţel
Iar apoi prin Şcheia, preot Ionel.
În trei ani de zile v-aţi mutat şi gata,
Paroh, după acte, la Bacău-Sărata,
Doişpe ani de zile de apostolat
Şi-un lăcaş în Domnul straşnic înălţat,
Ziua următoare ce-a urmat sfinţirii
Aţi venit la Roman să slujiţi oştirii
Şi-aţi luat de la capăt, noi şi noi lucrări
Parc-aţi fi manager pe la Proiectări.
Sunteţi preot harnic, şi-n genunchi lucraţi
Şi-n bucătărie ajutor mai daţi,
La bolnavi când mergeţi, ca un sfânt în viaţă
Le daţi bucurie, linişte, speranţă.
Verbul spus în predici în mod elocvent
Nu adoarme omul ci-l face atent,
Vocea vi-i sonoră, limpede, vibrantă
Şi-n cântări se simte că e cizelată
Iar în adoraţii în oricare joi
O simţim c-alină rezonând cu noi.
Iubiţi poezia care dă vibraţii
Infiltrând-o-n predici şi în adoraţii,
Sper ca şi aceasta care o recit
Deşi e cam lungă, să vă placă mult.
Drag Părinte Roşu, după cum se ştie
Veţi sluji o vreme altă parohie,
La-nceput de toamnă luaţi din nou valiza,
După cum e vântul, după cum e briza
Şi cu Domnu-n suflet, pe cărări lumeşti
Veţi fi noul paroh celor din Pildeşti...
Să luaţi cu iubire în primire postul
Iar noi să fim mândri că sunteţi al nostru.
Parc-aş spune-gata-la urarea mea
Dar m-apostrofează sora Lucia,
Daţi-mi voie-o vorbă despre ea să spun
Chiar dacă răbdarea la-ncercări v-o pun.
Se-mplinesc îndată douăşcinci de toamne
De când zis-a sincer -"Eu a ta sunt, Doamne!
Viaţa mea ţi-o dărui, ţi-aparţin total,
Tu eşti pentru mine crez şi ideal."
Intră-n mănăstire într-un mod solemn
După ce lucrează vreo cinci ani la lemn.
Aici o cunoaşte pe sora Serena
Care-i este farul şi-i este lanterna
Spre-a-nvăţa în Domnul cele necesare
Într-o mănăstire de ajutorare.
Lucia-i umilă, silitoare-n toate,
Serioasă-n studii, face facultate,
Se oferă toată Domnului Cristos
Şi-i slujeşte sincer şi cu gând pios.
Viaţa de măicuţă nu-i deloc uşoară
Cum ar crede unii care-o văd de-afară,
Sunt atâţia oameni care-n viaţa lor
Au nevoie zilnic de un ajutor.
Mă refer la oameni rău accidentaţi,
Cei cu handicapuri, cei abandonaţi,
Cei săraci în toate care-acum în viaţă
Să se redreseze n-au nici o speranţă.
La aşa persoane sora Lucia
Le oferă zilnic toată dragostea.
Viaţa de măicuţă nu-i aşa uşoară
Când la şcoala vieţii eşti şi profesoară.
Cere multă trudă şi efort subtil
Să-l sădeşti pe Domnu-n suflet de copil
Însă Sora Luci-o face cu plăcere
Căci iubind pe Domnul el îi dă putere.
Activează-n Iaşi, la Sagna şi la Şcheia
Cu devotamentul ce-l are femeia,
Cu-acea dăruire şi cu-acelaşi zel
Care-l are-n slujbe fratele Ionel.
Ar mai fi, desigur, foarte mult de spus,
Încă-o oră poate şi n-ar fi de-ajuns,
Însă îmi cer scuze, nu-i uşor a scrie
Două vieţi frumoase într-o poezie.
Cred că şi părinţii ce-au plecat de mult
Şi stau sus în ceruri lângă Domnul Sfânt,
Cu iubire sfântă pe-amândoi veghează
Şi cu gânduri calde îi îmbrăţişează.
Le dorim în viaţă multă bucurie
Şi amici cu Domnul totdeauna fie,
Să-i urmeze-n pace lui Isus cărarea
Chiar când peste suflet cade înserarea,
Duhul Sfânt pe cale să le dea tărie
De-a fi două torţe, vii în parohie,
Să iubească sincer, devotat poporul,
Să-i conducă paşii spre Mântuitorul,
Drumul să le fie, neted şi senin,
Să-i iubească Domnul azi şi-n veci, Amin!
La Mulţi Ani!
