Cuvântul părintelui decan Isidor Dâscă
Excelenţele voastre,
Preacucernici părinţi,
Stimate autorităţi şi invitaţi,
Dragi băcăuani,
Iubiţi credincioşi,
În scurta mea luare de cuvânt nu voi intra în conţinutul sau amănuntele cărţii Catolicii din Bacău, pe care avem bucuria să v-o dăruim astăzi. O vor face editorul şi doi dintre autori. Mă voi mărgini, de aceea, să vă expun doar câteva gânduri şi reflecţii pe care mi le-a prilejuit lectura acestei cărţi şi pe care autorii au gândit-o ca pe o legătură cu trecutul şi un drum spre viitor.
Aş începe chiar cu semnificaţia primei manifestări culturale de astăzi, şi anume dezvelirea şi binecuvântarea monumentului comemorativ din str. Bucovinei, loc preţios pentru catolicii băcăuani pe care s-au aflat acum 400 de ani biserica din piatră cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", precum şi reşedinţa episcopilor de Bacău. Nu am gândit acest moment cultural ca pe un eveniment mediatic, ci ca pe un gest simbolic pe care noi, generaţia de astăzi de catolici băcăuani, am dorit să omagiem memoria, devotamentul şi sacrificiul a generaţii de catolici băcăuani pentru ţara lor, pentru pământul în care s-au născut, pentru oraşul în care şi-au găsit pacea unei vieţi creştineşti. Fie că au trăit rău din cauza istoriei uneori zbuciumate, fie că au trăit bine aici, în oraşul Bacău, s-a format timp de secole o comunitate sufletească moştenită din generaţie în generaţie şi pe care nici regimul ateu comunist şi prigoana dezlănţuită de acesta nu a putut să o destrame.
Momentul cultural de astăzi este şi un gest moral reparatoriu, deoarece se cunoaşte faptul că acolo în zona străzii Bucovinei a existat încă din secolul al XV-lea un cimitir catolic şi pe care în anii `50 ai veacului trecut regimul comunist l-a distrus. Logica acestui gest era de-a face să dispară cimitirul pentru a şterge memoria.
Jubileul de 400 de ani de la fondarea Episcopiei de Bacău reprezintă, de asemenea, un eveniment cultural şi religios de care trebuie să se bucure fiecare credincios din oraşul nostru şi din întreaga noastră dieceză. Chiar dacă puţini dintre cei 19 episcopi titulari au locuit la reşedinţa lor din Bacău, viaţa creştină a turmei ce le-a fost încredinţată spre păstorire de Sfântul Scaun a continuat în cele două secole de existenţă a Episcopiei de Bacău şi continuă până în prezent. A fost acesta meritul misionarilor franciscani, parohilor şi episcopilor care au ridicat biserici, i-au îngrijit spiritual pe credincioşi, lăsând urmaşilor lor sufleteşti o operă bine pregătită şi un popor adunat în jurul Bisericii locale.
Rolul oraşului Bacău şi al Episcopiei de Bacău în această zonă de creştinătate europeană va fi mai bine desluşit şi evidenţiat de către cercetători şi istorici. Semnificativ este însă faptul că Bacăul a fost timp de două secole centrul spiritual al Bisericii noastre locale, legătura noastră directă cu Sfântul Scaun, comunitatea catolică de aici convieţuind în bună pace şi înţelegere cu fraţii noştri ortodocşi.
Patrimoniul istoric şi artistic bisericesc oferit de catolicii băcăuani Bisericii noastre locale şi oraşului Bacău se exprimă cel mai bine în cele două nestemate ale sale: biserica "Adormirea Maicii Domnului" şi biserica "Sfântul Nicolae". Prima biserică a dispărut din păcate în anul 1676, când a căzut pradă furiei apelor Bistriţei, dar cunoaştem din unele descrieri ale misionarilor faptul că acea biserică se asemăna cu altele precum cele de la Baia şi Cotnari.
Şi pentru că afirmam mai înainte că regăsirea memoriei este o legătură cu trecutul şi o cale spre viitor, îmi face o deosebită plăcere să arăt că la zestrea culturală a comunităţii noastre şi a oraşului Bacău s-au adăugat alte trei biserici măreţe: "Sfinţii Petru şi Paul", "Fericitul Ieremia Valahul" şi "Sfânta Cruce". Profit de acest prilej pentru a mulţumi autorităţilor oraşului Bacău care au sprijinit ridicarea acestor frumoase lăcaşuri de cult.
Deoarece ne aflăm la un moment de evocare istorică, trebuie să spun că Episcopia de Bacău şi Parohia Catolică de Bacău au fost protejate şi sprijinite în decursul istoriei de majoritatea domnilor Moldovei, care le-au întărit privilegiile şi patrimoniul, aşa cum o atestă documentele ce provin din cancelaria domnească.
În încheiere, aş dori să mulţumesc Preasfinţitului Petru Gherghel şi Preasfinţitului Aurel Percă care au încurajat şi sprijinit proiectele noastre cultural-religioase, precum şi tuturor colaboratorilor mei care au contribuit la buna desfăşurare a acestui eveniment din viaţa comunităţii noastre şi a oraşului Bacău. Mulţumesc prea cucernicilor părinţi care au ţinut să fie alături de noi la acest jubileu deosebit, cât mai ales credincioşilor noştri băcăuani şi celor din satele învecinate, care în spiritul unei tradiţii îndelungate sunt prezenţi şi astăzi în număr atât de mare.
Nu în ultimul rând doresc să-i felicit din inimă pe autorii lucrării Catolicii din Bacău, mulţumindu-le lor şi directorului Editurii "Sapientia" pentru această reuşită culturală.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
