Cuvântul dr. Dănuţ Doboş
Excelenţele voastre,
Sfinţiile voastre,
Onorat auditoriu,
Am răspuns cu bucurie invitaţiei care mi-a fost adresată de părintele decan Isidor Dâscă de a participa la realizarea unei lucrări dedicate istoriei catolicilor băcăuani, cu atât mai mult cu cât astfel de iniţiative sunt tot mai rare în realităţile româneşti de astăzi. Prezentul volum, rod al comuniunii de competenţe a unui grup de istorici bisericeşti, este, pe de o parte, o culegere de mărturii şi studii istorice privitoare la istoria catolicilor băcăuani, iar pe de altă parte o dovadă a preţuirii pe care noi, cei de astăzi, o avem faţă de istoria şi cultura Bisericii noastre locale. Volumul reprezintă, totodată, o modalitate de a ne refugia în istorie şi de a ne căuta identitatea culturală prin apelul la trecut.
Iată, aşadar, motive în plus pentru a saluta această iniţiativă culturală a părintelui Dâscă, bucurându-ne că există oameni de suflet care, într-o societate tot mai deculturalizată, luptă pentru afirmarea referinţelor culturale atât de umbrite astăzi de derizoriu, de superficialitate şi de nonvaloare.
Cercetând trecutul catolicilor băcăuani, noi, istoricii, am fost impresionaţi de modul în care a fost trăită viaţa creştină aici la Bacău, şi de aceea ne-am străduit să evidenţiem acest lucru. Astfel, am descoperit în istoria Parohiei Catolice Bacău momente grandioase, emoţionante, înălţătoare petrecute în secolele XIX-XX, prilejuite de sărbătorile religioase, precum vestitele procesiuni către biserica "Sfântul Nicolae" cu participarea a mii de credincioşi din Bacău şi din filialele parohiei, manifestări permanente de evlavie, care nu numai că nu au încetat, ci au crescut în anii grei ai prigoanei comuniste.
Numeroşi misionari, călugări, preoţi şi episcopi, alături de generaţii de credincioşi, au contribuit, prin spirit de sacrificiu, pricepere, muncă şi sârguinţă, la afirmarea comunităţii catolice din Bacău. În acest sens, cei cinci autori ai lucrării monografice Catolicii din Bacău au evidenţiat, aşa cum se cuvine, grija călugărilor franciscani observanţi, în secolele XV-XVII, faţă de măreaţa biserică cu hramul "Adormirea Sfintei Fecioare Maria", dispărută din păcate în 1676; rolul episcopilor polonezi şi italieni (conventuali, dominicani şi observanţi) în conducerea Episcopiei Romano-Catolice de Bacău (1607-1818), dar mai ales munca de apostolat a misionarilor franciscani conventuali aflaţi la conducerea Parohiei Bacău şi grija acestora faţă de biserica parohială "Sfântul Nicolae".
Şi, pentru că, aşa cum spunea şi părintele Ştefan Lupu, ne aflăm la o oră de bilanţ istoric, vom menţiona, succint, numele unor ilustre figuri din istoria Bacăului, contribuţia acestora la dezvoltarea comunităţii parohiale, şi grija manifestată faţă de biserica "Sfântul Nicolae".
În ordine strict cronologică îi evocăm pe misionarul Francesco Manzi, cel care în 1728 a refăcut biserica din lemn "Sfântul Nicolae"; prefectul apostolic Carlo Magni, care în 1836 a obţinut din partea Sfântului Scaun aprobarea pentru reconstrucţia bisericii "Sfântul Nicolae" (de data aceasta din piatră) şi pe vizitatorul apostolic Paul Sardi, cel care la 6 decembrie 1846 a sfinţit biserica "Sfântul Nicolae" la încheierea lucrărilor de reconstrucţie.
După 1845 s-au remarcat la conducerea parohiei mai multe figuri ilustre ale unor preoţi franciscani conventuali, precum preotul Ianuariu Parzatka, primul paroh de după redeschiderea centrului parohial, şi preotul Johann Hussek, cel care a aşezat icoanele Via crucis în biserică. Au fost două personalităţi puternice, apreciate deopotrivă de superiori şi de credincioşi, şi a căror dispariţie a creat un gol adânc în Misiunea din Moldova. Mormintele lor se află în biserica "Sfântul Nicolae".
Personalitatea cea mai reprezentativă pentru sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea fost însă parohul Paul Mosel. Acestuia i se datorează, printre altele, dotarea bisericii cu un grandios altar din lemn bronzat adus din Tirol, operă de artă bisericească cu o vechime de o sută de ani. Părintele Mosel a condus Parohia Bacău timp de 38 de ani, impresionându-şi credincioşii prin conştiinciozitatea cu care şi-a exercitat ministerul sacerdotal, prin zelul depus în păstorirea sufletelor, şi prin întreaga sa activitate pastorală şi administrativă. A făcut până la moarte dovada unei vocaţii sacerdotale deosebite, fiind dispus la orice sacrificiu pentru preamărirea lui Dumnezeu şi binele sufletelor pe care le-a păstorit.
În galeria personalităţilor catolice ale Bacăului un loc special este ocupat de preotul franciscan Iosif Tălmăcel, paroh în perioada 1923-1947, care şi-a impresionat contemporanii prin multiplele daruri cu care fusese înzestrat de Dumnezeu: preot zelos, moralist de forţă, scriitor şi poet. Părintele Tălmăcel a înţeles perfect rolul presei în consolidarea credinţei poporului, iar opera sa literară şi religioasă include câteva zeci de titluri. Este suficient să amintim doar faptul că pe baza lucrării sale Cântăreţul catolic
s-au condus cântările bisericeşti din Moldova timp de decenii.
Mai sunt şi alte personalităţi care ar trebui evocate, dar las acest privilegiu cititorilor volumului, care se doreşte o reconstituire istorică a celor şase veacuri de prezenţă catolică în oraşul Bacău.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
