Bazilica Inferioară "Sfântul Francisc" din Assisi a găzduit, joi, 14 octombrie 2021, un eveniment cu un impact afectiv şi spiritual profund, primind pentru ultima dată trupul neînsufleţit al fratelui Ion Ciuraru, preot al Fraţilor Minori Conventuali din România.
Am fost chemaţi de fratele Ion, care, imitându-l pe Sfântul Francisc, a voit să ne adune în jurul sicriului său, sigilat, aşezat pe pardoseala bisericii, invitându-ne să credem că de acum încolo îl vom putea vedea doar în credinţă, în amintire, în rugăciune.
Ultima dorinţă exprimată public de fratele Ion, chiar înainte de a părăsi Sacro Convento, spre a se îndrepta spre Calvarul vieţii sale, Spitalul de terapie intensivă din Perugia, a fost aceea de a fi înmormântat în cimitirul din Assisi. Era lesne de înţeles că părintele Ion avea convingerea că inevitabil urma să se întâlnească cu "sora moarte trupească".
Sfânta Liturghie, de la ora 14.30 (15.30 ora României), a fost prezidată de card. Mauro Gambetti, vicar general pentru Statul Cetăţii Vaticanului, cu care părintele Ion a colaborat timp de 4 ani, între 2013-2017, câtă vreme a fost vicar custodial la Assisi. Au concelebrat PS Giuseppe Piemontese, episcop de Terni-Narni-Amelia, PS Domenico Sorrentino, episcop de Assisi, fr. Marco Moroni, custode de Assisi, fr. Damian-Gheorghe Pătraşcu, ministru provincial al Fraţilor Minori Conventuali din România, aproximativ 100 de fraţi preoţi, foarte mulţi dintre ei fraţi români, care activează în diferite convente din Italia. Pe lângă un grup consistent de laici prezenţi la ceremonie, au putut fi remarcate foarte multe Surori Franciscane Misionare de Assisi, pe care părintele Ion, în timpul vieţii sale preoţeşti, le-a susţinut şi însoţit spiritual.
Pr. Iulian Misariu, colegul şi apropiatul părintelui Ion, a condus rugăciunea Sfântului Rozariu, precum şi prohodul în limba română. Corul a fost susţinut de un grup de preoţi franciscani români, care activează în Italia.
Eminenţa Sa cardinalul Mauro Gambetti, fiind vizibil emoţionat în timpul predicii, a folosit binomul goliciune (nuditate) şi veşnicie, afirmând că moartea are aceste culori care se pot compune, se pot armoniza reciproc. Nuditatea fără veşnicie este o viziune care nu consolează, iar veşnicia fără nuditate este un viitor fără memorie. Făcând referire la transitus-ul (moartea) Sfântului Francisc, cardinalul spunea că fraţii l-au văzut murind pe Francisc rănit şi gol, pe pământul gol, un gest care l-a făcut asemenea cu Cristos. Moartea lui Francisc a fost grea pentru toţi: pentru fraţii lui de credinţă, pentru Clara, pentru concetăţenii săi care l-au cunoscut, iubit, ajutat. La fel de grea pentru noi este şi moartea fratelui Ion, noi, care l-am văzut de departe, rănit, singur, gol, chiar dacă era mângâiat de viziunea veşniciei pe care cerul din Assisi i-l amintea. După ce a fost dus la terapie intensivă, a coborât tăcerea absolută, a început să celebreze Paştele, asemenea lui Isus care a rămas singur, avându-l alături doar pe Tatăl din ceruri. Aici este secretul vieţii noastre, amintea Eminenţa Sa, să ştim să ne dezbrăcăm de pretenţii şi aşteptări, de putere şi de bunuri, de măşti şi de ficţiune, într-un cuvânt, cu cât omul nostru cel vechi este răstignit cu Cristos, cu atât mai mult lumina care vine de la Cristos glorios, lumina veşniciei, îşi face loc în suflet şi ne dă posibilitatea să vedem nuditate şi veşnicie într-o îmbrăţişare sfântă.
Fratele Ion a străbătut în ultimele zile acest drum, drumul lui Isus sărac şi răstignit! N-o să-i mai auzim vocea, nu-i vom mai vedea chipul, nu i se vor mai auzi paşii, nici râsul său zgomotos, dar putem să-l vedem cum îşi oferă vocea minunată pentru a-l aclama pe Mielul jertfit împreună cu cetele de îngerii şi de sfinţi. Putem să-i păstrăm moştenirea cheilor folosite de el pentru a intra din Biserica luptătoare în cea triumfătoare. Aceste chei sunt: gingăşia, care se ascundea în spatele durităţii sale aparente; loialitatea şi coerenţa trăite până la sacrificiu; disponibilitatea neobosită în slujirea comunităţii; prietenia sinceră, bucuria adevărată cu care ştia să construiască relaţii autentice fraterne; bunătatea sufletească continuând să-i salute chiar şi pe cei care l-au rănit; atenţia şi grija pentru alţii; fidelitatea faţă de fraternitate şi faţă de vocaţia preoţească. Îţi mulţumim, Ion! Noi vom încerca să ţinem deschisă Biserica cu cheile pe care ni le-ai lăsat. Să-ţi deschidă poarta Francisc pe care l-ai onorat în acest loc al mormântului său. Să te îmbrăţişeze Maria, Mama cerească, pe care a-i cunoscut-o ca Maica ta, încrederea ta!
Pr. Iulian Misariu, OFMConv.
*
Provincia "Sfântul Iosif" a Fraţilor Minori Conventuali din România anunţă că sâmbătă, 30 octombrie 2021, la ora 10.30, în Biserica "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" din Valea Seacă (BC), se va celebra o Sfântă Liturghie, prezidată de PS Iosif Păuleţ, păstorul Diecezei de Iaşi, în amintirea preotului răposat Ion Ciuraru.
Vă invităm pe toţi să ne unim în rugăciune pentru sufletul vrednicului slujitor al lui Dumnezeu.
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 14 octombrie: Assisi: Funeraliile părintelui Ion Ciuraru, OFMConv.
*
A trecut la Domnul pr. Ion Ciuraru, OFMConv.
