Numai cine urcă povârnişul anevoios al muntelui poate trăi încântarea priveliştii din vale şi a cerului spre orizont! Sau oare nu toamna este anotimpul culesului şi al bucuriei roadelor îmbelşugate, al fructelor şi strugurilor ce cu parfumul şi dulceaţa lor încântă ochii şi inima?
Da, la 80 de ani, se poate spune, Preasfinţite Petru Gherghel, că aţi parcurs un urcuş anevoios pe cărările istoriei noastre contemporane, şi de la înălţimea acestei vârste, în toamna vieţii, puteţi admira minunile pe care Dumnezeu le-a făcut cu şi prin mâinile, inima, credinţa şi înţelepciunea Preasfinţiei Voastre.
Puteţi vedea cum în tot acest timp realităţile Bisericii noastre din Moldova au dospit ca pâine rumenă în vatră şi o imensitate de lucruri s-au ivit, au crescut, au înflorit şi au rodit!
E greu să numărăm multitudinea bisericilor pe care le-aţi propus, susţinut, încurajat şi, în cele din urmă, le-aţi pus pecetea consacrării! E greu şi numai să numeri toţi preoţii de care v-aţi îngrijit în cele două seminarii şi apoi i-aţi uns ca ucenici în Via Domnului!
E imposibil de contabilizat numărul tuturor tinerilor care, prin impunerea mâinilor Preasfinţiei Voastre, au primit plinătatea Duhului Sfânt. Şi am putea continua!
Tot un rod al tenacităţii ce vă este proprie avem catedrala, unică în felul ei. Poate şi de aceea are forma unei coroane, pentru ca să simbolizeze încoronarea activităţii. Şi tocmai în această catedrală l-aţi întâmpinat, ca o altă încoronare a eforturilor, pe urmaşul lui Petru.
Dar cred că şi alte lucruri, de domeniul inimii, aş putea foarte bine să le subliniez ca unul care am stat ani de zile la umbra (pardon, la lumina) Preasfinţiei Voastre:
Autoritate fără duritate: prezenţa şi privirea erau suficiente ca cei din faţa Preasfinţiei Voastre să înţeleagă ce au de făcut.
Omul cald şi zâmbitor: cred că pot da mărturie toţi cei care v-au avut tovarăş de pelerinaj de-a lungul anilor.
Om al dialogului cu toţi: UT UNUM SINT s-a văzut mereu, până într-acolo încât ambii Patriarhi ai ţării PF Teoctist şi PF Daniel fiindu-vă prieteni foarte apropiaţi. Sau aţi putea să ne spuneţi cu câţi episcopi catolici şi necatolici aţi fost în relaţii de colaborare sau prietenie?
Şi am putea continua. Sau s-ar putea scrie un teanc de cărţi....
Din 1978 a fost un ASCENDE FORTITER, personal, dar şi pentru tot poporul catolic din Moldova
De ce spun că acum DESCENDE SUAVITER? Adică să vă păstraţi mereu, la această vârstă a bunicilor, zâmbetul discret, inima deschisă pentru toţi şi spiritul mereu tânăr, fără vârsta din buletin!
Sau descende suaviter mai înseamnă să coborâţi privirea spre această istorie de 80 de ani, pentru a vă minuna de frumuseţea ei şi pentru a-i mulţumi Celui de Sus care v-a oferit-o. Şi mai e ceva: GRATIARUM ACTIO, ALTERA PETITIO.
Preasfinţite, închei cu urarea obişnuită în lumea ebraică: AD MEA VE ESRIM, adică până la 120!
Pr. Iosif Dorcu
