Arini: "Împreună e mai frumos!"
Jocuri, bansuri, bucurie, copii, implicare, animatori dedicaţi, multă voie bună, dar şi o temă cu totul şi cu totul specială au făcut din săptămână care a trecut, una cu adevărat specială pentru toţi copiii satului Arini.
Ca în fiecare an, tradiţia a continuat pentru cei mici, în satul nostru de suflet şi ne-a bucurat cu poate unul dintre cele mai frumoase campusuri de până acum, care a durat din 16 iulie până pe 20 iulie 2018. Tema abordată în acest an a subliniat o problemă destul de importantă, şi anume: bullying (discriminare) vs acceptare.
Începând cu ziua de luni, în care copiii au fost împărţiţi pe echipe, aceştia au avut deosebita plăcere să îi cunoască pe noii animatori, printre care, timizi, dar cu zâmbetul pe buze, s-a remarcat un grup de 9 adolescenţi şi tineri italieni, conduşi de două profesoare, care au dorit să aibă o experienţă alături de copii. Aceşti tineri au venit tocmai din Milano, însoţiţi de părintele Gustavo Lissa, pentru a lua parte la campus şi pentru a-şi oferi ajutorul, dar mai ales pentru a aduce zâmbetul pe buzele copiilor cu buna lor dispoziţie.
În prima zi, copiii au fost supuşi unui test de imaginaţie în care au trebuit să îşi aleagă un nume, un slogan pentru echipa lor şi să îşi deseneze pancartele, conform poveştii abordate în acest an, în cadrul unei scenete, făcută în fiecare zi (povestea unor oiţe), pe care mai apoi să îl prezinte în faţa tuturor, pentru a se delibera care dintre ele este mai reuşită. Această decizie, ca şi toate celelalte, a fost luată de către cei doi arbitrii desemnaţi la începutul campusului, arbitrii, a căror datorie era să adune punctele, să scadă sau să adauge în funcţie de caz, dar şi să urmărească comportamentul copiilor în timpul jocurilor. Tot în prima zi, micuţii au avut plăcerea să cunoască actorii din sceneta care urma să se desfăşoare în fiecare zi şi să afle despre ce este vorba. Personajele principale, Luca şi Robert, doi fraţi, au încercat printr-o poveste cu nişte oiţe să îşi depăşească propriile probleme de integrare. În poveste era vorba despre o clasă de oiţe, în care într-o zi şi-a făcut apariţia o "oiţă neagră", căreia i-a fost dificil să se integreze din cauza celorlalte care o denigrau. În cadrul atelierelor, copiii au discutat despre cele înţelese din poveste, urmând ca la Sfânta Liturghie să prezinte concluziile, după care s-au bucurat de câteva jocuri, la care au trebuit să lucreze în echipă pentru a câştiga cât mai multe ovine.
În fiecare dimineaţă, conform programului, de la 9 la 11:30, copiii erau întâmpinaţi de animatori cu bansuri, pentru a se înviora, după care aveau parte de jocuri, la care fiecare dintre ei trebuia să participe, pentru a-şi ajuta echipa ca să câştige. Mingi, fasole, tuburi, paie, paste, farfurii şi orez au fost câteva dintre obiectele care au ajutat la conceperea unor jocuri minunate de echipă. După masă, de la ora 15 până la 18:30 - începerea Sfântului Rozariu - copiii erau aşteptaţi de animatori cu bansuri (ca de dimineaţă), după care se intona imnul şi urma sceneta, la care acestora nu li se permitea absenţa şi pe care o urmăreau cu foarte multă atenţie, deoarece la ateliere primeau întrebări din cele povestite fiind invitaţi să-şi împărtăşească experienţele similare conform acestei teme. După această activitate cei mici rămâneau la căminul cultural, iar ceilalţi, însoţiţi de coordonatori plecau către şcoală pentru a-şi desfăşura activităţile.
La sfârşitul fiecărei zile de campus, împreună cu musafirii italieni, animatorii făceau o retrospectivă asupra zilei respective pentru îmbunătăţirea activităţilor din următoarea zi.
După activităţile desfăşurate la şcoală şi la căminul cultural copiii erau aşteptaţi la Sfânta Liturghie, apogeul întâlnirii dintre oameni şi Dumnezeu. Anul acesta am avut deosebita plăcere de a-l mai avea pentru o ultimă dată ca şi animator special pe părintele nou sfinţit, Laurenţiu Turbuc.
Momentul cel mai aşteptat şi cu o intensitate deosebită pentru părinţi, bunici, dar şi pentru ceilalţi credincioşi a fost momentul festiv de la sfârşitul campusului, când rezultatele acumulate în acest interval de timp de fiecare grupă au fost sintetizate prin reprezentarea unui moment cultural artistic.
La sfârşitul acestor zile de campus, cu surâsuri firave, dar şi cu lacrimi de bucurie, legând totodată noi prietenii, am ajuns cu toţii la concluzia că într-adevăr "Împreună e mai frumos!"
Alexandra Balint şi Emanuel-Anton Turbuc
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 16-20 iulie: Arini: "Împreună e mai frumos!"
