|
| © Vatican Media |
Au trecut cinci ani de când Papa Francisc, solitar, urca spre esplanada Bazilicii "Sfântul Petru". Ploua în seara aceea. Piaţa era în mod dramatic goală, chiar dacă milioane de persoane din toată lumea erau sintonizate cu el, alipite de ecranele lor, încă închise în lunga carantină de lockdown, înfricoşate în faţa virusului invizibil care secera atâtea victime ducându-le în secţiile de terapie intensivă din spitale, fără ca rudele să le poată vedea, să le poată saluta şi nici să le poată celebra înmormântarea.
Cu acel gest, cu acea rugăciune şi cu liturghia zilnică din capela de la "Sfânta Marta", succesorul lui Petru s-a apropiat de toţi. I-a cuprins pe toţi în îmbrăţişarea pieţei goale, în binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament, în gestul simplu de a săruta picioarele răstignitului care părea să lăcrimeze pentru că era expus intemperiilor unei nemiloase seri de început de primăvară. "Eram în contact cu oamenii. Nu am fost singur în niciun moment...", avea să relateze după aceea papa. Singur, dar nu singur. În rugăciune pentru o lume rătăcită. O imagine puternică, de neuitat, care a marcat pontificatul.
Cu acea ocazie Papa Francisc a spus adresându-se lui Dumnezeu: "Ne chemi să percepem acest timp de încercare ca un timp de alegere. Nu este timpul judecăţii tale, ci al judecăţii noastre: timpul de a alege ce anume contează şi ce anume trece, de a separa ceea ce este necesar de ceea ce nu este necesar. Este timpul de a reface ruta vieţii spre tine, Doamne, şi faţă de ceilalţi". În lunile următoare avea să repete că "dintr-o criză nu ieşim niciodată ca înainte, niciodată. Ieşim mai buni sau ieşim mai răi".
După cinci ani, privind în jurul nostru, este imposibil să afirmăm că am ieşit mai buni din criză, cu o lume zguduită de violenţele stăpânilor războiului, care se gândeşte la reînarmare în loc să combată foamea.
Nu mai suntem în carantină, şi acum situaţia s-a inversat: piaţa se umple cu persoane care celebrează Jubileul, cel care nu este acolo acum este episcopul Romei, care se roagă pentru noi şi pentru pace din camera sa de la "Sfânta Marta", în convalescenţă după o pneumonie gravă. Însă acea sintonie nu s-a frânt. Şi cuvintele sale de atunci sunt mai actuale ca oricând: şi astăzi, mai ales astăzi, este "timpul de a alege ce anume contează şi ce anume trece".
Andrea Tornielli
(După Vatican News, 27 martie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
