Luni, 10 noiembrie, în Conventul din Luizi-Călugăra, a trecut la cele veşnice pr. Iosif Budău (77 ani). Înmormântarea va avea loc joi, 13 noiembrie, ora 10.30, la Luizi-Călugăra.
Pr. Iosif Budău s-a născut în ziua de 24 aprilie 1926 în Tămăşeni, judeţul Neamţ. Rămas orfan de mamă, este luat şi crescut de unchiul său, Francisc Mare, dascăl la Butea. După clasele elementare la şcoala din Butea, din anul 1938 până în 1946 urmează cursurile gimnaziale şi seminariale la Hălăuceşti, după care face un an de noviciat la Conventul Franciscan din Săbăoani, la sfârşitul căruia depune profesiunea simplă. În toamna anului 1947 începe cursurile teologice la Colegiul Franciscan "Sfântul Bonaventura" din Luizi-Călugăra, dar e nevoit să le întrerupă din cauza opresiunii comuniste. Continuă să studieze în particular şi să lucreze, iar în 1952 are posibilitatea să le continue la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba-Iulia, unde, la 29 iunie 1953 este hirotonit preot împreună cu alţi şase colegi de către arhiep. Alexandru Cisar. Activează ca vicar parohial în mai multe locuri: Hălăuceşti, Huşi, Oţeleni, Galaţi, Săbăoani şi Răchiteni. La 25 mai 1962 este arestat pe motiv de "uneltire contra regimului comunist" şi condamnat la şapte ani, din care execută aproape doi. După eliberare (iunie 1964), a lucrat ca vicar parohial la Răchiteni şi Văleni, de unde trece la filiala Horgeşti în 1968 care devine parohie în 1985. În 1990 se stabileşte în Conventul Franciscan din Luizi-Călugăra, unde ajută în pastoraţie, cât îi permite sănătatea, zdruncinată în decursul anilor. Se pensionează în 1996, iar în aprilie 1997 se îmbolnăveşte, fiind semiparalizat. În ziua de 29 iunie 2003 a sărbătorit 50 de ani de preoţie.
Este cunoscut şi prin faptul că a compus poezii, publicate în revistele "Lumina creştinului" şi "Isus, prietenul copiilor", de asemenea şi prin optimism şi simţ al umorului. Cu câteva luni în urmă scria la redacţie: "M-am născut într-un bordei coperit cu paie într-un sat din Tămăşeni la 24 aprilie 1926 şi după un an şi jumătate am fost transferat, după moartea mamei, peste Siret, în satul Butea, unde m-a crescut şi educat un moş de-al meu - frate cu tata numai după mamă -, pe care-l chema "Mare" şi era dascăl în Butea... Când m-am trezit la viaţă m-am socotit butean, dar satul natal a rămas tot Tămăşeni. Asta ca să se ştie!"
Dumnezeu sa-l odihnească!
Pr. Cornel Cadar
