Dacă bobul de grâu, căzut în pământ, nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce rod bogat.
Pentru a aduce roade şi a rămâne în iubirea lui Cristos, iubindu-ne unii pe alţii după noua poruncă ce ne-a lăsat, ne este cerută o renunţare, o "moarte" pentru noi înşine, pentru a putea parcurge mai liberi şi fără piedici drumul străbătut de însuşi Isus, la care ne invită pe fiecare. Acest drum a fost parcurs în mod radical şi de sfinţii noştri fondatori, Francisc şi Clara de Assisi, drum care a avut începutul acum 800 de ani şi care a dat naştere la o nouă, bogată şi înfloritoare familie religioasă în sânul Bisericii. Tocmai anul acesta, 2009, întregul Ordin Franciscan aniversează originea sa, când Francisc, în anul 1209, împreună cu un mic grup de fraţi, s-au prezentat la papa Inocenţiu al III-lea pentru a-i cere să recunoască şi să aprobe noua "formă de viaţă", care consta în a-l urma pe Cristos sărac şi răstignit aşa cum este prezentat în evanghelie de sfânta Biserică.
De această nouă formă de viaţă săracă şi de schimbarea radicală a lui Francisc a fost fascinată şi tânăra şi nobila Clara, care nu întârzie să-i destăinuie lui Francisc dorinţa de a îmbrăţişa şi a trăi acelaşi ideal evanghelic. Docilă sfaturilor şi îndemnurilor pe care le primeşte de la slujitorul lui Dumnezeu (Francisc), Clara alege să părăsească această lume pentru a se dărui şi a-l urma pe Cristos, în duminica Patimii Domnului, zi în care Isus intră în Ierusalim pentru a duce la îndeplinire darul său de iubire, până la moartea pe cruce. Din această moarte a lui Isus, care moare între chinurile cele mai grele ale crucii, biruită prin învierea sa, expresia iubirii maxime a lui Dumnezeu pentru noi, ne este redată viaţa şi imaginea divină pierdută prin păcat. Şi Clara (folosind o imagine tipic feminină) se oglindeşte în Cristos, făcând astfel din viaţa sa o celebrare vie a misterului pascal al lui Cristos. Sfânta Clara, asemenea sfântului Francisc, dăruieşte această experienţă fiicelor şi surorilor pe care Dumnezeu în milostivirea sa a binevoit să i le dăruiască. Scriind Agnezei de (Boemia) Praga, o îndeamnă: "fixează-ţi ochii în oglinda eternităţii, fixează sufletul tău în splendoarea slavei, fixează inima ta în cel care e de aceeaşi substanţă divină cu Dumnezeu, şi transformă-te în totalitate prin intermediul contemplaţiei în imaginea sa divină...".
Umila slujitoare a lui Cristos şi mică plantă a lui Francisc, asemenea fericitei Fecioare Maria, devine lăcaşul Dumnezeului întreit. Într-un alt moment scrie Agnezei: "Sufletul omului credincios, care este cel mai demn între toate creaturile, este făcut de harul lui Dumnezeu mai mare decât cerul. De fapt, în timp ce cerurile, cu toate celelalte lucruri create, nu pot să-l conţină pe Creator, sufletul, în schimb, şi numai el este locuinţa sa şi sejurul său, iar aceasta numai datorită carităţii". Însuşi Isus spune: "Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, Tatăl meu îl va iubi, vom veni la el şi vom locui la el" (In 14,23).
Clara devine astfel mamă şi maestră a mulţimii de fecioare care, urmând exemplul ei, au abandonat bucuriile lumii trecătoare pentru a se dărui şi uni cu Mirele ceresc care dăruieşte bucurii şi bogăţii nepieritoare. Alegând unicul lucru necesar, Clara împreună cu fiicele şi surorile ce Dumnezeu i le-a dăruit, devin "colaboratoarele lui Dumnezeu şi sprijin pentru membrele slabe şi instabile ale trupului său inefabil", aceasta fiind posibil prin puterea rugăciunii. Şi noi, fiicele sfintei Clara, având acest dar de a fi pe pământul României, în acest timp şi în această perioadă istorică, care în mod inevitabil se confruntă cu situaţii şi probleme dificile, dorim ca viaţa noastră umilă şi simplă, asemenea bobului de grâu ascuns, dar care murind aduce roade, prin rugăciune şi contemplaţie, să susţinem membrele trupului lui Cristos, pentru ca toţi să ajungă la bucuria deplină a întâlnirii şi cunoaşterii lui Dumnezeu, care dăruieşte adevărata viaţă şi adevărata fericire.
Surorile Clarise
* * *
"Surorile Clarise Urbaniste" au fost înfiinţat la 9 august 1253, fondatoare fiind sfânta Clara din Assisi. Carisma este întruparea evangheliei într-o dimensiune trinitară de viaţă contemplativă claustrală. Casa mamă se află în localitatea Cittŕ di Castello din Italia, superioară generală fiind sr. Imelda Mutton. În România, surorile au Mănăstirea "Sf. Maria a Îngerilor", situată în Roman, str. Aleea Plopilor, 8, cod 611047 (NT), tel. 0233/722702, superioară: Sr. Maria Grazia Mussi.
