Asociaţia Caritas din Roman a deschis de curând "Centrul de Ajutor pentru Viaţă", având voluntare atât în Roman cât şi în Piatra Neamţ. Acesta îşi propune să realizeze consilierea confidenţială a persoanelor aflate în criză de sarcină, informarea persoanelor asupra planificării familiale prin metodele naturale de reglare a concepţiei, aceasta în vederea reducerii numărului de persoane care recurg la avort şi la metode contraceptive, cu ajutorarea materială, după posibilităţi, a persoanelor care se hotărăsc să accepte viaţa concepută şi să dea naştere copilului.
Ca o continuitate şi un sprijin adus persoanelor care au născut un copil şi se află în dificultate, voluntarele din Piatra Neamţ au realizat un proiect intitulat "Da vieţii şi familiei", care a fost aprobat şi finanţat de Fundaţia "Principesa Margareta a României", Bucureşti. Acest proiect îşi propune reducerea abandonului familial la Maternitatea Spitalului Judeţean Neamţ. Obiectivele proiectului "Da vieţii şi familiei" sunt creşterea responsabilităţii la cât mai multe femei faţă de statutul de mamă şi salvarea de la abandonul familial a cât mai mulţi copii, până la sfârşitul anului, urmând ca apoi proiectul să fie derulat pe încă doi ani.
Proiectul oferă consiliere femeilor însărcinate şi mamelor, în vederea prevenirii abandonului familial, consiliere în domeniul planificării familiale prin prezentarea metodelor naturale de reglare a concepţiei şi a metodelor contraceptive, cu prezentarea avantajelor şi dezavantajelor fiecărei metode, urmând ca persoana, în deplină libertate, să aleagă conform conştiinţei proprii.
Partenerii asociaţiei Caritas la acest proiect sunt: Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului Neamţ, Casa Corpului Didactic Neamţ, Tise Sanis SNC, Fundaţia "WKMS - Să-i ajutăm iubindu-i". Pentru derularea acestui proiect, dar nu numai, Asociaţia Caritas a înfiinţat la Dumbrava Roşie, în judeţul Neamţ, Centrul de Primire a Tinerelor Mame "Sfânta Inimă a lui Isus", în casa pusă la dispoziţie cu generozitate de doamna Mihaela Tise, unde în prezent sunt primite trei mame cu copiii lor şi o mamă în devenire. Pe lângă aceste persoane, prin proiect, au mai fost consiliate şi ajutate alte două mame, din Borca şi, respectiv, din Gircina, care s-au hotărât să nu-şi abandoneze copiii.
Activitatea persoanelor implicate în derularea proiectului se bazează pe trăirea unei vieţi personale autentic creştine, fără a judeca persoanele ajutate. Acestea, în cele mai multe cazuri, sunt tinere care nu sunt pregătite pentru viaţă, respinse de familie, marginalizate de comunitatea din care provin şi care nu se simt capabile să-şi asume responsabilitatea de a fi mamă. Prin sprijinul moral şi material, prin sfatul şi îndrumarea acestor tinere, pentru ca să cunoască drepturile oferite de stat pentru copil, pentru ca să fie pregătite să-şi croiască un drum în viaţă, ele sunt acum mulţumite că pot forma o familie şi pot privi cu optimism spre viitor. O fiinţă umană nu poate să crească şi să se dezvolte plenar decât într-un climat de dragoste şi afectivitate maternă; în lipsa acestora viaţa îi va fi marcată pentru totdeauna. Orice copil are dreptul la viaţă şi la o familie. Uneori cine i-o refuză? Chiar mama lui!
Implicaţiile ulterioare şi de lungă durată ale acestui proiect, pe care le speră membrele Centrului de Ajutor pentru Viaţă, sunt creşterea responsabilităţii în faţa vieţii, creşterea numărului de copii integraţi în familie şi, implicit, scăderea numărului de copii instituţionalizaţi, a celor cărora acum societatea cu greu le poate oferi un viitor, cei care pornesc în viaţă cu un mare handicap: lipsa iubirii materne. Îi vedem, de multe ori, mergând pe stradă, cerşind, fumând, legănându-se, mereu în grupuri. De ce? În instituţii şi-au fost unii altora familie, mamă, tată, iar apoi cu greu se pot despărţi. Văzându-i, poate ne stârnesc întrebări precum: "De ce ne strică peisajul, imaginea oraşului, a ţării?", pe când ei ar trebui să ne tragă un semnal de alarmă referitor la unde poate duce lipsa iubirii materne, lipsa unui sprijin concret într-un moment de criză, când totul pare pierdut. Sperăm ca acest proiect să readucă încrederea şi speranţa în Dumnezeu, în iubirea lui fără de margini.
Iuliana Petruţ
