Luni, 20 ianuarie, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman s-a desfăşurat comunicarea ştiinţifică cu titlul "O comoară în vase de lut". După cuvântul de deschidere al pr. decan al Facultăţii de Teologie Pastorală, Iosif Bisoc, au urmat, în ordine, disertaţiile susţinute de către: pr. prof. Cornel Berea, SDV; PS Ioachim Băcăoanul, episcopul vicar al Romanului, PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi.
În prelegerea cu titlul "Emigranţii, fiii Bisericii lui Cristos", pr. prof. Cornel Berea, SDV, a prezentat în faţa unui numeros auditoriu una dintre problemele actuale ale pastoraţiei, care este cea a emigranţilor. După ce a prezentat care este mesajul biblic despre cel considerat "străin", atât în Vechiul Testament ilustrând atitudinea poporului evreu faţă de acesta, cât şi în Noul Testament prin expunerea motivaţiilor cristologice, carismatice şi escatologice ale atitudinii faţă de cel străin, pr. Cornel a încercat să situeze contextul în care răsună astăzi acest mesaj biblic, îndeosebi din punct de vedere al fenomenului globalizării şi a problemei emigrării. Emigrarea nu este o problemă numai politică sau sociologică, dar este şi o problemă actuală a Bisericii, ba chiar ecumenică, şi ne îndeamnă să luăm atitudine şi să ne revizuim obiectivele pastorale, tocmai pentru a ţine pasul cu timpurile şi cu probleme oamenilor de astăzi.
Au urmat apoi câteva piese corale din repertoriul religios atât bizantin, cât şi latin, interpretate de studenţii teologi franciscani, după care comunicarea ştiinţifică a continuat, în ordine, cu conferinţa Preasfinţitului episcop vicar al Romanului Ioachim Băcăoanul, intitulată: "Ecumenismul sau întoarcerea către moştenirea comună" şi conferinţa Preasfinţitului Petru Gherghel, episcop de Iaşi cu titlul: "Paşi spre o cultură a ecumenismului".
În cuvântul său, Preasfinţitul Ioachim a observat că anul acesta reprezintă un an jubiliar al iniţiativei denumită "Octava mondială de rugăciune pentru unitatea creştinilor", deoarece se împlinesc 70 de ani de când un pastor protestant şi un abate catolic au marcat, în perioada 1932-1933, începutul acelor întâlniri comune de rugăciune, extinse astăzi la întreaga lume creştină. Este important atunci să ne convingem că "unitatea în diversitate" este obiectivul ecumenic care ar trebuie să devină din ce în ce mai mult un obiectiv comun, ca un fel de reîntoarcere la origini. Starea de diviziune pentru creştinii din primele veacuri era de neconceput, lucru datorat faptului că cine menţinea unitatea în acele timpuri nu erau oamenii, ci era Duhul Sfânt, iar limbajul Bisericii era acela al Duhului Sfânt, limbajul iubirii. Simbolul unităţii Bisericii era cămaşa necusută şi dintr-o bucată a lui Cristos, dar sfâşiată astăzi de noi, oamenii. Astfel, ceea ce păgânii, reprezentaţi de soldaţii romani care l-au răstignit pe Mântuitorul, n-au făcut, au făcut mai târziu creştinii înşişi.
Ecumenismul poate fi cultivat în două direcţii: pe verticală, aceasta implicând reconcilierea la nivelul adevărurilor de credinţă şi teologic, dar şi pe orizontală, în sensul unei opţiuni comune de a înfrunta problemele societăţii şi ale omului de astăzi, motiv de angajare comună şi de forţă, căci slujirea semenului este misiunea dintotdeauna a creştinismului. De aceea, este important să nu reducem ecumenismul doar la o reconciliere a învăţăturilor, lucru important, dar nu exhaustiv, căci ecumenismul reprezintă ceva mai mult decât atât: un dinamism în aprofundarea propriilor noţiuni de credinţă şi o traducere a propriilor trăiri duhovniceşti într-un limbaj accesibil altora în vederea unei reciproce cunoaşteri şi îmbogăţiri spirituale. Prin urmare, ecumenismul este o cale de universalizare a valorilor unei confesiuni, în acest sens ecumenismul având valenţe misionare. Obiectivul major al ecumenismului trebuie să pună în umbră interesele minore şi uneori meschine, în favoarea unui ideal măreţ cum este cel al unităţii. Atunci când o Biserică, o confesiune sau o religie pretinde că posedă adevărul plenar, ajunge să cultive exclusivismul şi fundamentalismul. Adevărul este proprietatea lui Dumnezeu descoperit în Isus Cristos, "calea, adevărul şi viaţa".
Intervenţia Preasfinţitului Petru Gherghel s-a axat pe ilustrarea "paşilor" făcuţi în direcţia unei noi spiritualităţi ecumenice. Pornind de la tema comunicării ştiinţifice "O comoară în vase de lut" (cf. 2Cor 4,7), care este şi tema propusă pentru acest an de către Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Excelenţa sa a scos în evidenţă faptul că fragilitatea noastră umană este în posesia unei comori care ne-a fost dată de sus. Această "comoara" este moştenirea de credinţă pe care am primit-o de la apostoli, este cuvântul lui Dumnezeu, sunt tainele lui Cristos, este Cristos însuşi. Nu e suficient să fim purtătorii acestei comori, dar trebuie să dăm mărturie despre ea, să o facem să strălucească pentru ca oamenii să vadă măreţia lui Dumnezeu şi strălucirea chipului lui Cristos în condiţia fragilităţii noastre umane. Această "comoară" nu este proprietatea unei Biserici sau a alteia, este a tuturor celor care cred în Cristos şi sunt chemaţi să dea mărturie despre el. Diviziunea dintre creştini este un scandal şi deci o contramărturie a acestei comori. Cristos este şi va rămâne unul, comoara va fi aceeaşi, evanghelia este unică, Biserica este în fond universală şi unic sacrament universal de mântuire, dar deseori în istorie elementul uman al fragilităţii noastre a creat dezbinare, poate pentru că a fost preţuit mai mult decât comoara cea dată de sus. Am intrat în acest mileniu al treilea cu un oarecare optimism şi din punct de vedere ecumenic. Deschiderea dintre Bisericile surori sunt un semn al timpurilor şi a nu cultiva aceasta şansă pe care Duhul Sfânt ne-o dă, şansă de supravieţuire a creştinismului într-o epocă, cum este cea a noastră, care încearcă să se proclame postcreştină, este un semn grav de iresponsabilitate din partea tuturor. Preasfinţitul Gherghel a trecut apoi în revistă tentativele de unire făcute de-a lungul veacurilor de diferitele Biserici, fără rezultate concrete, dar constituind totuşi paşi importanţi în această direcţie. A expus, de asemenea, paşii făcuţi de Biserica Catolică, îndeosebi prin documentele bisericeşti promulgate pe acesta temă, ca şi impulsul decisiv dat de către Conciliul Vatican II şi de iniţiativele Sanctităţii sale papa Ioan Paul al II-lea. Discuţiile doctrinare din cadrul diferitelor comisii teologice sunt la un bun punct pe calea reconcilierii şi putem afirma că ne aflăm la o răscruce, la un moment de "respiro", înainte de a ne continua efortul comun. În sfârşit, episcopul Gherghel a prezentat adunării un important document european, din 21 aprilie 2001, promulgat la Strasbourg de către Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi reprezentanţii Bisericii Catolice, document programatic care angajează responsabil pe fiecare Biserică în parte. Aceste document este Charta ecumenică, iar semnarea comună a acestui document european este un semn important pentru a ne da seama cât de mult apasă dezbinarea dintre creştini asupra Europei care se doreşte a fi unită. Poate că Europa, într-o zi se va uni, dar unitatea politică, teritorială şi economică nu va fi suficientă, căci dacă Bisericile nu se vor uni, Europa va fi lipsită de inimă, după o celebră afirmaţie a mitropolitului Banatului.
Conferinţa s-a terminat cu o întrebare retorică: "La ce punct suntem noi cu ecumenismul?" Se pare că primăvara ecumenică a trecut şi urmează strădania obositoare a verii dacă vrem să ajungem ca în toamna ecumenică să culegem roadele unităţii. "Ne-am apropiat împreună de muntele Ceahlău, frumos în măreţia sa. Acum urmează să-l şi urcăm împreună, un urcuş care nu se anunţă deloc uşor, dar care nu este nici imposibil".
Actul academic s-a terminat cu o celebrare liturgică ecumenică, cu ocazia Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor (18-25 ianuarie), constând într-o oră de rugăciune, prezidată de ambii episcopi, celebrare la care au participat, umplând până la refuz capela institutului, numeroşi credincioşi, catolici şi ortodocşi, din Roman şi împrejurimi, care şi-au însoţit păstorii lor. Au fost prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor civile, atât locale, cât şi judeţene.
Pr. Victor-Emilian Dumitrescu
