Ad multos felicesque annos! Gratias agimus propter magnam gloriam tuam, Domine Deus, Rex caelestis, Deus Pater omnipotens...
* rezumat *
Viaţa este un dar din partea lui Dumnezeu; vocaţia preoţească este un har din partea Marelui Preot, Cristos; puterea de a sluji, înţelepciunea de a acţiona, pietatea de a mijloci... sunt daruri ale Duhului Sfânt, dar a împlini 100 de ani de viaţă şi 73 de ani de preoţie este o mare favoare pe care a primit-o părintele Anton Bişoc, primul preot centenar din cei 800 de ani de istorie scrisă a catolicismului din actualul teritoriu al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi.
Fiind decan de vârstă al preoţilor din Dieceza de Iaşi, în ultimii ani părintele Anton Bişoc a beneficiat de un loc de cinste la evenimentele importante ale Bisericii locale: 1 iunie 2019 - vizita Papei Francisc în catedrala catolică din Iaşi, 17 mai 2014 - beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, hirotoniri de preoţi, întâlniri ale Consiliului Prezbiteral şi ale Consiliului Pastoral Diecezan etc. Prezenţa Sfinţiei Sale şi unele mărturii pe care le-a dat au fost consemnate deseori în ştirile din publicaţia "Lumina creştinului", dar şi în unele articole scrise de dânsul şi publicate în revista diecezană şi almanahurile "Presa Bună". Fiind un apostol al presei bune, părintele Bişoc a distribuit în ultimii anii, personal sau prin poştă, în ţară şi străinătate, peste 100.000 de reviste şi cărţi, având în unele luni aproape 1.500 de abonamente la revista "Lumina creştinului".
Născut în anul 1921, în satul Mogoşeşti-Siret, din actualul judeţ Iaşi, copilul Anton Bişoc a absolvit şcoala primară din satul natal în anul 1934, după care a urmat clasele V-VIII la Liceul "Roman-Vodă" din oraşul Roman, pe care le-a terminat în anul 1939. A urmat apoi clasele liceale IX-XI la Liceul "Ferdinand I" din Bacău şi clasa a XII-a la Liceul "Vasile Alecsandri" din Galaţi. Absolvind liceul în iunie 1943, s-a înscris apoi ca student la Institutul Agronomic din Iaşi, cursuri pe care a trebuit să le sisteze în primăvara anului 1944, din cauza luptelor ce au avut loc în acest oraş în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. În lunile cât a studiat în Iaşi, studentul Anton Bişoc a vizitat de multe ori Seminarul din Iaşi, unde a cunoscut mai mulţi profesori, studenţi şi elevi. Simţind chemarea de a deveni preot, în vara anul 1944, s-a interesat de modul în care ar putea urma studiile filozofice şi teologice. În luna septembrie 1945, seminaristul Anton Bişoc a fost trimis pentru studii teologice la Academia Teologică din Bucureşti, unde l-a avut rector şi profesor pe părintele Anton Durcovici, până la 16 noiembrie 1947, după ce a fost numit ca episcop de Iaşi. Misiunea de rector a fost încredinţată apoi părintelui Edmund Barciovschi. Întrucât se dezlănţuise persecuţia comunistă împotriva Bisericii Catolice din România, care a dus şi la închiderea seminariilor teologice, în urma legilor din august 1948, studentul teolog Anton Bişoc a fost nevoit să finalizeze studiile din Bucureşti şi după mai multe zile de pregătire spirituală să fie sfinţit preot, chiar în ziua de 17 octombrie 1948, la Gherăeşti, de către episcopul Marcu Glaser.
Primul loc de apostolat al părintelui Anton Bişoc a fost Parohia Tămăşeni, unde a activat ca preot vicar timp de patru luni (octombrie 1948 - februarie 1949), după care a fost trimis în filiala acesteia, comunitatea din Roman, unde a activat timp de trei ani: din februarie 1949 până la 20 decembrie 1951. Misiunea principală pe care a primit-o de la episcopul Anton Durcovici şi de la parohii de Tămăşeni, Grigore Enariu şi Mihai Chelaru, a fost aceea de a pregăti comunitatea din oraşul Roman ca să devină parohie de sine stătătoare. Numirea oficială ca paroh de Roman a părintelui Anton Bişoc a fost dată de episcopul de Iaşi, Mons. Anton Durcovici, în luna octombrie 1949, când Parohiei Roman i-a fost arondată filiala Sagna, care a devenit şi ea parohie în ziua de 8 ianuarie 1950. Între 20 decembrie 1951 şi august 1952, părintele Anton Bişoc a activat ca paroh de Oţeleni. De aici părintele Anton Bişoc a fost transferat pentru perioade scurte de timp la Pustiana (1952-1953), Luizi-Călugăra (august - octombrie 1953) şi Prăjeşti (1953-1954). A fost transferat apoi la Huşi (1955-1956), după care a activat ca profesor şi prefect la Seminarul din Iaşi (1956-1967). Fiind formator pentru multe serii de seminarişti, despre anii când a activat în Seminarul din Iaşi putem culege multe mărturii de preoţii care au fost hirotoniţi în anii 1963-1975. Între 1967 şi 1989, părintele Anton Bişoc a fost paroh la Cotnari. Printre activităţile mai importante pe care le-a desfăşurat în această parohie au fost: mărirea bisericii din Cotnari şi ridicarea turnului (în anul 1982), întreţinerea bisericii din Sprânceana (care a fost ridicată în anii 1956-1964) etc.
În anul 1989, părintele Anton Bişoc s-a pensionat pentru limită de vârstă şi s-a stabilit la Voievodeasa, care era filială a Parohiei Rădăuţi. De aici a mers deseori la Cacica, la Rădăuţi şi în alte biserici din Bucovina pentru a ajuta la spovezi, predici şi alte servicii liturgice, precum şi la Roman, unde era căutat de mulţi credincioşi de acolo sau din satele dimprejur. La Voievodeasa a desfăşurat o activitate pastorală unică şi pasionantă: difuzarea revistei "Lumina creştinului" şi a altor publicaţii creştine. Preoţii din Dieceza de Iaşi rămâneau surprinşi de numărul enorm de reviste pe care părintele Anton le distribuia către mii de catolici din ţară şi străinătate. De multe ori, chiar şi cu ocazia spovezilor, părintele culegea adrese către care expedia după aceea diferite cărţi şi reviste. De multe ori, trimitea anumite materiale către toţi preoţii care activau în Dieceza de Iaşi şi nu numai. Cei care l-au vizitat la Voievodeasa se mirau de munca titanică pe care părintele Anton Bişoc o desfăşura acolo, menţinând un oficiu poştal în funcţiune până în prezent. Doresc să închei acest periplu prin locurile unde a activat părintele Anton Bişoc cu menţionarea unor momente semnificative din ultimii ani ai vieţii Sfinţiei Sale. Am elogiat deja activitatea pe care a desfăşurat-o în domeniul răspândirii presei bune, seva care l-a ţinut mereu activ, abil şi disponibil până în urmă cu puţin timp. De câteva luni, părintele Anton Bişoc şi-a schimbat domiciliul, fiind cazat la Căminul pentru Vârstnici din Gherăeşti, aflat în administraţia Asociaţiei "Caritas" din Roman.
