Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Iată-ne ajunşi la marea sărbătoare a Rusaliilor, ziua coborârii Duhului Sfânt peste apostoli şi ucenici, ziua de naştere a Bisericii.
Am auzit împreună în lecturile proclamate astăzi următoarele cuvinte: "Dacă cineva mă iubeşte va păzi cuvântul meu. Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locuinţă la el. Cine nu mă iubeşte nu ţine cuvintele mele şi cuvântul pe care îl ascultaţi nu este cuvântul meu, dar al Tatălui care m-a trimis". Mesajul învierii Domnului din ziua Rusaliilor ne este vestit prin puterea Duhului Sfânt în mod public, în faţa tuturor. Duhul Sfânt face din apostoli nişte martori demni de crezare. De acum încolo nu va mai fi nevoie să vină un înger al Domnului ca să ne descopere misterele credinţei pentru că însuşi Duhul Sfânt, cu lumina sa interioară, le dă apostolilor putere şi siguranţa credinţei.
O legendă spune că în cele 40 de zile care s-au scurs de la Înviere şi până la Înălţarea Domnului, Cristos a vizitat toate popoarele pământului. Aşa, de exemplu, a apărut înţelepţilor din Atena, cărora le-a vorbit la inimă despre Dumnezeul necunoscut. A fost apoi prin pădurile nesfârşite ale Germaniei, tocmai pe când oamenii se pregăteau să-l primească pe Katara Shibaldur şi o profundă dorinţă le mistuia inimile acelor oameni faţă de Mântuitorul, care venise la ei. A apărut, mai apoi, la Roma, cea consacrată să fie capitala Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Apoi, rând pe rând, i-a vizitat pe franci, pe spanioli, a mers să stea de vorbă cu înţelepţii Chinei, ai Japoniei, ai Indiei, ai Persiei, şi toate acestea s-au întâmplat mai înainte ca el să se înalţe la cer. Peste tot a aruncat sâmburele dorinţei de Dumnezeu, pentru ca oamenii să facă ca această sămânţă să încolţească şi să le aducă mântuirea. Atunci Isus te-a văzut pe tine, ţi-a văzut păcatele, ţi-a văzut căinţa, dragostea, sfinţenia ta şi a spus: "Mă duc la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, ca să vă pregătesc un loc, ca acolo unde sunt eu să fiţi şi voi".
Mai înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a spus ucenicilor: "Ioan a botezat cu apă, însă voi trebuie să fiţi botezaţi cu Duhul Sfânt în aceste zile. Când se va coborî Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi tărie şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria, până la marginile pământului. Nu vă îndepărtaţi de Ierusalim. Rămâneţi şi aşteptaţi".
Iar ei au pornit spre cetate şi s-au dus la cenacol, unde au aşteptat în vegheri şi rugăciuni, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, după cum ne spune Cartea Faptele Apostolilor. Să fi fost pe la nouă dimineaţa, ceasul al treilea, când oamenii se pregăteau pentru jertfa ce trebuia să se aducă la templu, pentru banchetul festiv, şi iată că sunt surprinşi de un prim semn: în toată cetatea s-a auzi un zgomot mare, un vuiet ca de furtună, un zgomot cu totul deosebit, venit de sus, cu totul diferit de zgomotul provocat de tunet - am spune o adevărată minune a lui Dumnezeu, auzită de toţi.
Un al doilea semn pe care îl desprindem sunt limbile de foc. Atunci le-au apărut nişte limbi de foc, împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alt limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. La apa Iordanului, Ioan îi cufundase pe apostoli în apă, dar apa le atinsese numai trupurile, nu şi sufletele. Însă, de data aceasta, inimile au fost pătrunse în întregime de lumina Duhului Sfânt. În ziua Rusaliilor nu a mai fost nevoie ca să vină din cer un înger pentru a le spune ce s-a întâmplat, aşa cum a făcut la Nazaret, la Betleem, la mormânt, sau la Înălţare. Făgăduinţa lui Cristos s-a împlinit. Cristos a fost luat de Tatăl, jertfa a fost oferită. I-a arătat rănile sale şi acum Tatăl îl trimite pe Duhul Sfânt. "Şi eu voi ruga pe Tatăl şi el vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac".
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Ştim că furtuna pune la încercare tot ceea ce nu este solid, mai ales brazii din munţi. Pe cel sănătos îl face să crească înalt şi frumos. Pe cel găunos îl smulge din pământ, îl răstoarnă. Duhul Sfânt vine ca o furtună asupra lumii, revoluţionând, spulberând, răsturnând tot ceea ce este putred şi consolidând din nou ceea ce este plin de viaţă.
Marele Cristofor Columb povesteşte că o domnişoară de neam nobil, orfană de ambii părinţi, locuia într-un castel şi ţinea foarte mult la nobleţea ei. Odată, veni la ea în cea mai mare grabă fata unui sărman zidar şi-i spune: "Înălţimea Voastră, tatăl meu se află pe patul de moarte şi vă roagă să veniţi până la el că are să vă spună ceva important". "Auzi, ce lucru atât de important mi-ar putea mie spune un sărac ca tatăl tău?" Şi nu a vrut să meargă. Dar nu a trecut nici un ceas, căci fata zidarului s-a întors din nou la palat şi-i spune: "Domnişoară, vino repede, căci mama dumneavoastră, pe vremea ultimului război l-a chemat pe tata şi l-a pus să facă o deschizătură într-un anumit loc al castelului în care locuiţi, unde a ascuns o mare sumă de bani, în aur şi argint, şi multe bijuterii. Atunci, tatăl meu s-a angajat cu jurământ faţă de mama dumneavoastră, căci aceasta a fost dorinţa ei, să nu vă dezvăluie acest lucru decât atunci când veţi împlini vârsta de 20 de ani. Locul precis unde se află această comoară numai tatăl meu îl ştie. Şi cum el se află pe patul de moarte, nu mai întârziaţi nicio clipă!". De data aceasta, domnişoara bogată şi mândră în felul ei a pornit spre casa zidarului. Dar când a ajuns era prea târziu, căci omul fusese chemat deja la Domnul. S-a căit amar de comportarea ei, pentru că nu a ascultat cuvintele mesagerului.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Unele insuflări ale harului, ale Duhului Sfânt, nu le primim de mai multe ori, ci numai o singură dată. Dacă cineva nu este atent sau neglijează înseamnă că a refuzat chemarea Duhului Sfânt, care nu se va mai repeta. De sărbătoarea Rusaliilor, an de an, Duhul Sfânt este trimis în inima ucenicilor lui Cristos. Duhul Sfânt i-a curăţat pe apostoli de păcatele lor, de imperfecţiuni, de slăbiciuni, de mândrie, de zgârcenie, de invidie şi de mânia lor. În acest vârtej al furtunii Rusaliilor se năştea Biserica. În această nouă societate creştinii sunt chemaţi să trăiască ca fraţi şi tot ceea ce au socotesc ca pe o proprietate comună.
Ne spune Cartea Faptele Apostolilor că mulţimea credincioşilor era o singură inimă şi un suflet. Aceasta este noua Împărăţie, a dragostei şi a păcii. Biserica trebuie să trăiască şi are nevoie de creştini fervoroşi, de apostoli plini de zel. Nu numai de unul sau doi, ci de mai mulţi, care să fie în primul rând oameni de caracter şi cu viaţă sfântă. Să ştiţi că Biserica are nevoie de dumneavoastră, care astăzi ascultaţi cuvântul lui, şi vă cheamă să vă lăsaţi pătrunşi de lumina Duhului Sfânt, ca să deveniţi noii apostoli pentru lumea în care trăim. Amin.
