Iubiţi credincioşi,
Este Duminica Rusaliilor. Care este semnificaţia acestei sărbători? Ce au însemnat Rusaliile pe vremea ucenicilor? Ce înseamnă acest eveniment astăzi?
1. Duhul Sfânt coboară. În camera de sus erau adunate 120 de persoane, împreună cu Maria. După înălţarea lui Isus, ucenicii aşteptau în rugăciune împlinirea promisiunilor.
Cât timp Isus a fost cu ei, le-a spus că va pleca, dar nu-i va lăsa orfani, ci le va trimite un Mângâietor. Într-o zi le-a zis: "Este în folosul vostru să mă duc; căci dacă nu mă duc, Apărătorul nu va veni la voi, iar dacă mă duc vi-l voi trimite" (In 16,7).
În acea zi Duhul coboară asupra lor sub formă de limbi de foc. Ei îşi aduc aminte de profeţii şi de cuvintele lui Isus: "Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus".
În cartea sa Simboluri ale Duhului Sfânt, Gordon Bromwill relatează o întâmplare din viaţa marelui explorator norvegian Roald Amundsen, descoperitorul Polului Sud şi al meridianului magnetic al Polului Nord. În călătoria sa spre Polul Nord, Amundsen a luat cu el un porumbel călător şi în clipa în care a atins punctul cel mai nordic al planetei i-a dat drumul. Imaginaţi-vă, ce bucurie a trăit soţia lui când, într-o dimineaţă din multele ei dimineţi de aşteptare a unui semn de la soţul ei, s-a întors porumbelul acasă cu un mesaj. "Trăieşte, soţul meu trăieşte", a strigat ea cu bucurie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Înălţarea Domnului. Cristos a dispărut din ochii ucenicilor, dar ei au rămas agăţaţi de promisiunea trimiterii Duhului Sfânt. Câtă bucurie trebuie să le fi umplut inimile când Duhul Sfânt s-a revărsat peste ei în ziua Cincizecimii. Acum credinţa lor a devenit mai puternică. Erau siguri că Domnul lor nu i-a lăsat orfani.
Ceea ce s-a întâmplat în ziua de Rusalii le-a amintit ucenicilor de muntele Sinai, de încheierea legământului, descrisă în imagini grandioase: fulgere, tunete, vânt puternic. Ei aveau în minte profeţiile din Ieremia, Ezechiel, Ioel, care vorbeau de sărbătoarea legii noi, a noului legământ în Duhul Sfânt.
Rusaliile, aşadar, înseamnă împlinirea promisiunilor, este sărbătoarea promisiunilor împlinite.
2. Coborârea Duhului Sfânt a făcut ca astăzi să fie şi ziua Bisericii. Plini de curaj, după eveniment, apostolii deschid uşile zăvorâte şi încep să predice. Petru le vorbeşte celor adunaţi la Ierusalim despre Isus Cristos răstignit pentru păcatele oamenilor şi apoi înviat, împlinind vechile Scripturi. Oamenii, ne spune cartea Faptele Apostolilor, rămân mişcaţi până în adâncul inimii şi întreabă: "Noi ce trebuie să facem?" Petru le răspunde: "Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos, pentru a primi iertarea păcatelor voastre. Astfel veţi primi darul Duhului Sfânt". Se botează în ziua aceea peste 3.000 de persoane. Se naşte Biserica... Astăzi putem spune: "La mulţi ani, Biserică!"
Tot Duhul Sfânt sfinţeşte Biserica şi o face să fie vie şi frumoasă. "Ce este trupul fără suflet? se întreabă sfântul Augustin. Un cadavru. Ce ar fi Biserica fără Duhul Sfânt? Un cadavru, o ruină".
La Baia, lângă Fălticeni, se păstrează o veche catedrală catolică. Cine o vizitează poate descoperi ziduri, fără acoperiş, fără viaţă. Apropiindu-te de ceea ce a mai rămas din vechea catedrală nu poţi decât să-ţi imaginezi viaţa care a fost acolo, cântările care au răsunat, rugăciunile care s-au înălţat. Însă, acum, nu este decât o ruină, fără viaţă.
Este o imagine a Bisericii fără Duhul. Cea de-a treia persoană dumnezeiască este aceea care sfinţeşte prin sacramente, dă viaţă Bisericii. Sfântul Vasile cel Mare, în acest sens, spune: "Duhul Sfânt este ca o ploaie ce face să rodească necontenit ogorul Bisericii. Apa este aceeaşi, dar roadele sunt diferite: palmierul produce anumite roade, viţa de vie produce struguri, mărul, mere etc. La fel, unul este Duhul Sfânt, dar felurite sunt roadele pe care el le produce în Biserică. Iar cele şapte sacramente ale Bisericii sunt şapte râuri de viaţă supranaturală, cu care Duhul Sfânt irigă ogorul Bisericii".
La Rusalii are loc o mare cotitură. Să ne amintim că la turnul Babel limbile s-au amestecat, oamenii nu mai colaborau între ei, lucrau unii împotriva altora. La Ierusalim, în ziua Cincizecimii, Duhul devine izvor de armonie şi de unitate între oamenii de mii de graiuri, culturi şi naţiuni. Sfânta Biserică ce se naşte la Ierusalim este opusul Babelului. La Babel, citim în Cartea Genezei (11,7), "nimeni nu mai înţelegea limba vecinului". În schimb, la Ierusalim, la Rusalii, "fiecare înţelegea în limba sa maternă" (Fap 2,6).
3. Ce mai înseamnă Rusaliile? Când a fost arestat Isus, apostolii au fugit. Erau dezamăgiţi, dezorientaţi... Ei era oameni simpli. Nu reuşeau cu puterile lor să facă mari schimbări. Totul însă s-a schimbat la Rusalii. Primul lucru pe care îl vedem la ucenici e o bucurie mare, un entuziasm şi un curaj nemaiîntâlnit. Vedem, de asemenea, dorinţa mare de a-l vesti pe Isus. Au deschis uşile, au năvălit pe străzi pentru a le împărtăşi celorlalţi motivul bucuriei lor. Duhul Sfânt le-a dat entuziasm şi curaj. Curajul şi dorinţa de a vorbi altora despre Isus le vedem în decursul istoriei în cei care l-au urmat îndeaproape pe Cristos, în martiri.
Iată un exemplu: Ivan Moisseiev era soldat în Armata Roşie. A murit în iulie 1972. Cauza morţii? Înec, potrivit comunicatului oficial. S-a făcut tot posibilul ca părinţii să nu-l poată vedea pe fiul lor înainte de înmormântare. Totuşi, până la urmă sicriul a fost deschis. Cei prezenţi au rămas îngroziţi văzând că Ivan nu s-a înecat, ci a murit din cauza maltratărilor şi a torturilor la care a fost supus. Ce s-a întâmplat? Ultimele scrisori pe care Ivan le-a trimis părinţilor sunt semnificative. La 14 iulie 1972, el scria: "În curând nu veţi mai primi veşti de la mine. Mi s-a interzis să vorbesc despre Isus Cristos". Cu altă ocazie scrisese: "Nu mi-au dat să mănânc timp de cinci zile, apoi m-au întrebat: Acum ţi-ai schimbat ideile?" În ultima scrisoare trimisă familiei se citeşte: "Mă aşteaptă o grea încercare, dar o voi înfrunta din porunca lui Isus. Trebuie să dovedesc cum trebuie să fie şi cum trebuie să trăiască un om care crede. Ce se va întâmpla după aceea cu mine, nu ştiu". Noi însă ştim ce i s-a întâmplat acestui tânăr soldat: martiriul. (P. Lefevre, Viaţa ne învaţă, "Sapientia", Iaşi, 2009, p. 61)
Iubiţi credincioşi,
Ce înseamnă Rusaliile astăzi pentru noi? Sărbătoarea ne orientează spre Duhul Sfânt şi ne cheamă să împodobim viaţa, să o înfrumuseţăm... De aceea apostolul îndeamnă: "Nu-l întristaţi pe Duhul Sfânt"; "Nu stingeţi Duhul"; "Umblaţi călăuziţi de Duhul Sfânt"; iar în lectura a doua de azi: "Dacă urmaţi faptele trupului, veţi muri. Dar dacă cu ajutorul Duhului faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi". Sau în Prima Scrisoare către Corinteni (1Cor 6,19): "Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul Sfânt locuieşte în voi".
Dacă rămânem la aceeaşi imagine cu biserica în ruine şi fără viaţă, iată ce sugerează apostolul: trupurile noastre, vieţile noastre sunt biserici, temple. Duhul locuieşte în noi. De aceea să le facem demne de un asemenea oaspete, scoţând afară gunoaiele, mizeriile şi aşezând acolo florile virtuţilor.
Duhul Sfânt se face auzit în sufletele noastre. El vorbeşte vieţilor noastre. De câte ori inspiraţia lui, îndemnurile lui bune nu răsună în inima noastră! Dacă suntem atenţi vom auzi mereu îndemnuri ca acestea: "Schimbă-ţi viaţa, pune capăt obiceiurilor rele... fă o spovadă bună... cere iertare, împacă-te... fă cutare faptă bună, ajută-l pe semenul tău, îndemnă-l la bine, sfătuieşte-l..." Remuşcarea, amărăciunea pe care o lasă păcatul, neliniştea, tulburarea reprezintă tot glasul Duhului. De aceea este important să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt, să ascultăm glasul lui...
Din întoarcerea de la păcat şi din ascultarea glasului Duhului vine bucuria descătuşării de frică, de timiditate. Numai aşa începe să clocotească în noi bucuria. Şi începe să încolţească dorinţa de a spune şi altora despre comoara găsită.
Iubiţi credincioşi,
Rusaliile au legătură cu noi. Duhul Sfânt ne dă curaj, ne întăreşte. Îl implorăm pe Duhul Sfânt, rugându-l să vindece în noi rănile dezbinării, să ne facă să vorbim o singură limbă, cea a iubirii, să facă mereu ca viaţa noastră să rodească fapte de sfinţenie, să aprindă în noi dorinţa după Isus... Îl invocăm din nou prin cuvintele imnului dinainte de evanghelie:
Spală orice pată a sufletului,
înlătură uscăciunea inimii,
vindecă orice rană.
Înmoaie inimile împietrite,
încălzeşte-le pe cele reci
şi întoarce-le pe cele rătăcite.
Celor care au credinţă
şi cred în tine,
dă-le cele şapte daruri sfinte.
Îi spunem: "Vino, Duhule Sfinte, pătrunde inimile credincioşilor tăi şi aprinde în ele focul dragostei tale". Amin.
