Iubiţi fraţi şi surori în Cristos, dragi radioascultători,
În repetate rânduri, mai ales în discursurile de despărţire de apostoli, Isus l-a promis pe Duhul Sfânt: "Nu vă voi lăsa orfani... vă voi trimite un mângâietor, Duhul adevărului... îl veţi primi pe Duhul Sfânt".
"Îl voi ruga pe Tatăl şi el vă va da un alt Mângâietor, pentru a rămâne mereu cu voi";
"Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, el vă va învăţa tot adevărul şi vă va aminti tot ceea ce v-am spus eu";
"Când va veni Duhul adevărului, El vă va conduce la tot adevărul".
Această insistenţă în promisiunea lui Cristos este foarte semnificativă şi arată clar importanţa darului pe care el îl face apostolilor, trimiţându-l pe Duhul Sfânt; pe de altă parte, aceste repetate vestiri ale Duhului Sfânt pun în evidenţă rolul fundamental al Duhului Sfânt atât în viaţa apostolilor, cât şi în viaţa Bisericii precum şi a fiecărui creştin.
Va fi Mângâietorul, apărătorul, Duhul adevărului, martorul în favoarea lui Cristos, care îi face pe apostoli şi pe ucenici adevăraţi mărturisitori.
Cincizeci de zile după Paşti, tocmai în sărbătoarea evreilor, Rusaliile, Isus îşi ţine promisiunea, aşa cum ne relatează sfântul Luca în cartea Faptele Apostolilor, trimiţându-l pe Duhul Sfânt ca dar asupra apostolilor.
Sfântul evanghelist Ioan plasează trimiterea Duhului Sfânt chiar în seara zilei de Paşti, pentru a ne face să înţelegem că Duhul Sfânt este darul cel mai important al lui Cristos înviat, rodul cel mai preţios al gestului său de iubire şi de ascultare faţă de Tatăl ceresc.
Putem să ne întrebăm: De ce Isus l-a trimis pe Duhul Sfânt? De ce îl consideră necesar pentru apostoli şi pentru Biserică?
Duhul Sfânt este trimis apostolilor şi Bisericii pentru a putea continua în lume misiunea mântuitoare a lui Cristos, o misiune fără limite de spaţiu şi de timp:
"Aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi". "Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi evanghelia la toată făptura".
Iată predarea, continuarea misiunii încredinţată de Tatăl Fiului, şi apoi din partea Fiului Cristos apostolilor şi în cele din urmă din partea apostolilor, misiunea încredinţată Bisericii.
Această misiune nu este numai o misiune de vestire a evangheliei, ci este mai ales o vestire a eliberării omului din sclavia păcatului, o vestire a restaurării creaturii umane dinăuntru, după harul şi sfinţenia lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este trimis apostolilor şi Bisericii pentru a putea săvârşi această minune de eliberare şi de regenerare: "Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate".
În al treilea loc, Duhul Sfânt este trimis pentru ca omenirea risipită şi divizată, împrăştiată din cauza păcatului, să poată regăsi în Biserică unitatea sa, să vorbească acelaşi limbaj, să mărturisească aceeaşi credinţă, să recunoască pe toţi oamenii ca fraţi şi să formeze o unică familie: Duhul Sfânt "a adunat limbile familiei umane în mărturisirea aceleiaşi credinţe", vom proclama în prefaţa Liturghiei de astăzi; şi apoi în rugăciunea euharistică ne vom ruga: "Dăruieşte, Tată, plinătate Duhului Sfânt ca să devenim în Cristos un singur trup şi un singur suflet".
Dar este important să subliniem că trimiterea Duhului Sfânt nu s-a făcut numai o singură dată la începuturile Bisericii şi mai precis la sărbătoarea Rusaliilor. Evanghelistul Luca, în cartea Faptele Apostolilor - al cărei autor este - ne prezintă o venire zgomotoasă şi extraordinară, dar ne vorbeşte şi despre alte trimiteri, despre alte veniri, am putea spune, veniri minore ale Duhului Sfânt. Acest lucru vrea să ne spună că Rusaliile sunt un eveniment care se repetă în continuu şi se reînnoieşte mereu în Biserica lui Cristos, că Duhul Sfânt este trimis în permanenţă Bisericii.
Sfântul apostol Paul, în lectura a doua de la această sfântă Liturghie, duce această consideraţie despre Duhul Sfânt la un nivel mai intim, individual, personal, deoarece venirea Duhului Sfânt nu priveşte numai Biserica în ansamblul ei, ca o comunitate de creştini, dar îl priveşte pe fiecare creştin: "Noi toţi, am fost botezaţi în acelaşi Duh pentru a forma un singur trup".
Duhul Sfânt, aşadar, face din mulţimea credincioşilor "un singur trup", ne uneşte individual, unii cu alţii, ne uneşte pe noi toţi cu Cristos şi pe toţi între noi, membrele sale. Duhul Sfânt este sufletul Bisericii, originea unităţii sale şi a sfinţeniei sale.
Duhul Sfânt, apoi, îmbogăţeşte pe fiecare creştin, membru al Bisericii, cu daruri deosebite: "Fiecăruia îi este dată o arătare deosebită a Duhului spre folosul tuturor", scrie sfântul apostol Paul.
Aşa cum trupul are multe mădulare, şi toate au o funcţie deosebită spre binele întregului trup, la fel Biserica este formată din multe membre şi fiecare are misiunea proprie spre avantajul întregi comunităţi; de aceea, Duhul Sfânt îmbogăţeşte fiecare suflet cu daruri deosebite.
Duhul Sfânt, aşadar, este un izvor nesecat al darurilor în viaţa Bisericii.
Cineva ar putea obiecta: cum şi unde putem vedea la lucru pe Duhul Sfânt? Care sunt semnele prezenţei sale misterioase?
Duhul Sfânt lucrează prin magisteriul Bisericii, adică prin cei rânduiţi să fie păstori şi învăţători, papa şi episcopii Bisericii. Asistată de Duhul Sfânt, Biserica este învăţătoare a adevărului, a adevărului despre Cristos: "Duhul Sfânt pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, vă va învăţa orice lucru şi vă va aminti tot ceea ce v-am spus eu", a promis Cristos.
În mijlocul întunericului acestei lumi, în mijlocul atâtor greşeli, Biserica nu a încetat niciodată să fie fidelă învăţăturii lui Cristos, să ne propună în prospeţimea şi gingăşia sa evanghelia. Suntem siguri că Sfântul Părinte papa, cât şi episcopii, sunt călăuziţi de Duhul Sfânt când vorbesc în numele lui Cristos, când vestesc adevărul credinţei. Cine se îndepărtează de învăţătura lor, se îndepărtează de adevăr.
Duhul Sfânt, în al doilea loc, acţionează prin sacrament. Sfânt Ioan ne-a spus-o foarte clar că Biserica poate dezlega de păcate şi poate regenera harul în virtutea propriei puteri, dar în virtutea puterii Duhului Sfânt, care este dăruit în acest scop.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre fiecare sacrament în parte. Duhul Sfânt creatorul, face ca în Botez omul să se nască la viaţa dumnezeiască; el face prin puterea sa ca pâinea şi vinul, la sfânta Liturghie, să devină prezenţa reală a lui Cristos în Euharistie; el face ca în sacramentul Căsătoriei iubirea umană să fie sfinţită şi să devină semn de participare la iubirea lui Dumnezeu; el face ca preotul să devină "un alt Cristos", să devină părtaş de Preoţia sa; şi în sfârşit, susţine şi întăreşte pe cei bolnavi cu sacramentul Ungerii, purificând sufletele lor de orice urmă a păcatului.
Cineva ar putea să spună că toate aceste lucruri sunt teoretice, abstracte, că sunt departe de modul nostru de a trăi şi că am avea nevoie de semne mai palpabile, mai concrete, mai evidente ale acţiunii Duhului Sfânt.
Ei bine, Duhul Sfânt este prezent şi acţionează în atâtea suflete chiar şi în timpurile noastre.
- Putem să-i vedem semnele în toţi aceia care astăzi ajung la sacrificiul suprem al vieţii lor pentru binele fraţilor; dar putem să-l vedem acţionând în atâtea suflete, care în tăcere, dar cu multă abnegaţie, lucrează pentru cauza dreptăţii şi a păcii, sau pentru răspândirea fermentului evanghelic în mijlocul realităţilor noastre omeneşti.
- Putem să-l vedem pe Duhul Sfânt lucrând în sufletele unor persoane privilegiate, aşa cum ne stau drept mărturie Maica Tereza de Calcutta sau Padre Pio, dar şi în atâtea alte persoane care cu iubire şi jertfă educă frumos copiii la credinţă, sau se dăruiesc îngrijirii bolnavilor, asistenţei celor nevoiaşi, pentru susţinerea persoanelor în vârstă, pentru recuperarea celor căzuţi în mreaja drogurilor, şi lista ar putea continua.
- Putem să-l vedem pe Duhul Sfânt lucrând în acei tineri minunaţi, care pentru mărturisirea credinţei lor riscă, şi deseori suferă, multe umiliri, multe suferinţe de ordin moral; că totuşi ştiu să meargă înainte, cu fruntea sus, chiar în mijlocul multor curse înşelătoare, rămânând fideli lui Cristos.
- Putem să vedem acţiunea Duhului Sfânt în toate acele persoane adulte care se comportă corect, muncind cinstit, trăind credinţa lor, chiar în mijlocul corupţiei care se răspândeşte tot mai mult;
- Putem să-l vedem pe Duhul Sfânt în persoanele care ştiu să iubească cu adevărat chiar şi pe cei care nu le iubesc, care ştiu să ierte, care ştiu să poarte cu demnitate şi tărie crucea suferinţei;
- În sfârşit, putem vedea pe Duhul Sfânt în acele suflete care cu generozitate îşi oferă toată viaţa lor lui Dumnezeu şi fraţilor în Preoţie sau în viaţa consacrată, dar îl putem vedea şi în toţi acei soţi care ştiu să formeze familii cu adevărat creştine, şi în acei copii care, răspunzând iubirii părinţilor, îi asistă la bătrâneţe până la moarte, cu multe sacrificii şi greutăţi.
Sunt doar câteva exemple, între atâtea altele, dar suficiente pentru a demonstra cum Duhul Sfânt continuă acţiunea lui Dumnezeu în lume.
Nu putem încheia decât cu un act solemn de credinţă: "Cred în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul; care călăuzeşte şi susţine Biserica; aceasta sfinţeşte şi întăreşte sufletele noastre".
Şi cu invocaţia: "Vino Duhule Sfinte", vino asupra Bisericii, asupra celor care ne călăuzesc, asupra fiecăruia dintre noi, pentru a deveni martori curajoşi ai credinţei noastre în Cristos şi în iubirea sa. Amin.
