Un copil a venit acasă plângând. Bunicul l-a luat în braţe în timp ce copilul continua să sughiţe. Bunicul l-a mângâiat căutând să-l liniştească. Te-au bătut? îl întrebă. Copilul a negat dând din cap. Ţi-au furat ceva? Nu, sughiţă băiatul. Dar atunci ce s-a întâmplat? zice bunicul îngrijorat. Băiatul îşi şterge nasul cu dosul palmei şi începe să povestească. Ne jucam de-a v-aţi ascunselea şi eu m-am ascuns foarte bine. Am aşteptat, timpul trecea, la un moment dat am ieşit afară şi mi-am dat seama că jocul s-a terminat şi s-au dus cu toţii acasă, dar nimeni nu a venit să mă caute. Sughiţurile îi zdruncinau pieptul mic. Înţelegi? Nimeni nu a venit să mă caute.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători, din primele pagini ale Bibliei ştim că la început, într-o seară, bărbatul şi femeia au auzit că Domnul Dumnezeu se plimba prin grădina paradisului. Atunci, pentru a nu se întâlni cu el s-au ascuns printre copacii grădinii. Dar Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a spus: "Unde eşti?" Omul a răspuns: "Ţi-am auzit paşii prin grădină. Mi-a fost frică pentru că sunt gol şi de aceea m-am ascuns". De atunci Dumnezeu continuă să-i caute pe oameni. Unde eşti?
Evanghelistul Luca ne povesteşte despre un om nenorocit care se ascundea pe nume Zaheu, al cărui nume înseamnă "pur", "curat", un vameş de profesie care voia să vadă, dar nu voia să fie văzut. În Israel unele profesii purtau cu ele un stigmat social greu de purtat. Erau denumite slujbe dispreţuite şi nici un evreu pios nu se implica în aşa ceva. Liderii religioşi făceau listele cu slujbele dispreţuite şi avertizau pe oameni să aleagă o altă carieră. Aşa erau profesiile de doctor şi cea de măcelar deoarece medicii erau tentaţi să se poarte frumos cu cei bogaţi şi urât cu cei săraci. Cea de tăbăcar, gunoier, cămătar, vameş. Israel era sub ocupaţie romană, iar Roma era în primul rând interesată să ia cât mai mulţi bani de la oameni. Aşa că în loc să-i pună pe romani să colecteze taxele, angajau evrei care să facă această slujbă. Romanii lăsau pe oameni să liciteze pentru dreptul de a aduna taxele într-o anumită zonă. Cel care oferea mai mult primea slujba. Apoi, acesta avea dreptul să colecteze atât cât putea. El trebuia să le dea romanilor suma pentru care se înţeleseseră, iar restul îi aparţinea. Aşa că vameşii erau dispreţuiţi şi consideraţi nişte trădători care-şi vindeau duşmanului fraţii şi surorile.
Nu ştim prea multe despre Zaheu, decât că avea o trăsătură fizică ce ieşea în evidenţă. Pentru ca un om să fie considerat atrăgător, trebuia să fie înalt, brunet şi chipeş. E posibil ca Zaheu să fi avut două dintre aceste calităţi, dar îl dezavantaja înălţimea. El era un om mic de statură. În tot cazul, el s-a făcut vameş şi era bun în meseria lui, era şeful vameşilor, avea alţi oameni în subordine şi era bogat. Avem dreptul să presupunem că era corupt până în măduva oaselor. Evanghelia după sfântul Luca ne spune că Isus a ales un vameş pentru a-i deveni prieten şi ucenic. Nu doar atât, dar Levi, şi el un urmaş, un vameş cunoscut sub numele de Matei, care devenise unul dintre ucenicii lui Isus, a dat o petrecere pentru prietenii lui de la "fisc", iar Isus a participat la acea petrecere. Oamenii religioşi l-au mustrat pentru acest lucru. De ce bei şi mănânci cu vameşii? Vestea despre lucrurile de genul acesta s-a răspândit. Isus merge la petrecerile vameşilor. Zaheu voia să-l vadă pe acest om care stătea în preajma acestor ca el, voia să-l vadă pe Isus, dar a dat de o mare mulţime. Când eşti vameş, nu eşti prea bine primit într-o mulţime. Sunt slabe şansele ca oamenii să-i facă loc unui vameş scund, ca el să poată vedea. Cel mai probabil e că el ar putea avea parte doar de ghionteli şi ar fi împins şi înjurat dacă ar fi atât de nechibzuit încât să vrea să se amestece în mulţime. Aşa că s-a urcat într-un copac. S-a căţărat în el pentru a vedea deasupra capetelor celorlalţi. Dar e posibil că a făcut-o şi pentru a se ascunde. Cea mai mare teamă şi în acelaşi timp cea mai mare dorinţă a lui era să cunoască şi să nu fie cunoscut.
Isus s-a apropiat, iar Zaheu era mulţumit că avea o perspectivă bună asupra scenei. Isus nu era doar aproape, ci stătea chiar lângă copac. Apoi, întreaga mulţime, sute de oameni şi-au ridicat privirile concomitent cu a lui Isus înspre Zaheu. Zaheu! un singur cuvânt, care a stârnit rumoare între oameni. Gândiţi-vă cum se simţea Zaheu. El a crezut că se va putea ascunde şi va putea privi totul din copac şi de la o distanţă confortabilă, iar acum deodată Isus şi toată lumea l-au recunoscut şi se uitau la el. Zaheu! Mulţimea întoarce capul să vadă un vameş corupt şi trădător care urma să primească ceea ce merita. Zaheu, vrei să te dai jos din copac? E greu să purtăm o conversaţie în felul acesta. Hai! Şi apoi urmează nişte cuvinte la care nimeni nu s-ar fi aşteptat, mai ales Zaheu. Astăzi, trebuie să rămân în casa ta. Gândiţi-vă la o asemenea persoană pe care toţi oamenii, de treabă şi decenţi, o evită. Apoi, imaginaţi-vă că Isus merge la acest om şi-l tratează demn şi cu respect. Nu doar că-l atinge, dar îi şi spune că va merge în casa lui, va sta să mănânce cu el. Vă puteţi imagina şocul şi confuzia de care au avut parte toată lumea. Iar Zaheu a ascultat de el şi a coborât din copac. În cele din urmă, el a recunoscut adevărul. Întreaga viaţă i-a fost clădită pe lăcomie şi lipsă de onestitate. A păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi a oamenilor. A ieşit din ascunzătoare.
Gândeşte-te că în locul lui Zaheu eşti tu acolo în copac. Tânjeşti să-l vezi pe Isus, dar o parte din tine se teme să-l vadă deoarece ştii că viaţa ta nu este aşa cum trebuie. Imaginează-ţi că eşti în copac, pe jumătate sperând că te va vedea, iar pe jumătate că nu te va observa. Dacă Isus ar veni astăzi şi te-ar vedea sus în copac, despre ce ar trebui să-ţi vorbească? Ce anume din viaţa ta ai tendinţa de a ascunde cel mai bine? Care este frica ta? Frica de a nu rămâne singur, frica de a nu rămâne necăsătorit, frica de a nu avea copii, frica de a nu fi iubit, frica de a nu fi părăsit, frica de a nu fi luat în râs, de a fi umilit, de a nu reuşi, frica de a nu valora nimic, frica de a nu avea nimic bun, frica de a nu fi o mamă bună, frica de a fi un tată absent, frica de ce vor spune copiii, frica de Dumnezeu, de iad, de judecată, de pedeapsa lui, frica de ce vor vedea alţii în tine, frica de a fi descoperit, frica de fizicul tău, frica de iubire, de depresie, de viitor, de război, de sfârşitul lumii, frica de a nu rămâne fără serviciu, frica de moarte, frica de moartea celor dragi, frica de suferinţă, frica de viaţă, frica de toate, frica de frică. O parte din zdrenţele noastre constă din faptul că suntem gata să ne trăim viaţa cu probleme mari, atât timp cât alţii nu află despre ele.
Observaţi abordarea lui Isus. Ne-am aştepta ca el să spună ceva de genul Zaheu, dacă-ţi vei pune viaţa în ordine, dacă-ţi vei schimba profesia şi-ţi vei plăti datoriile voi veni în casa ta. Nu vin acum căci ar părea că aprob ceea ce ai făcut. Sincer să fiu, nu-mi permit criticile pe care le-aş primi, dar dacă îţi schimbi viaţa voi veni. Însă Isus nu spune aşa ceva. Trimisul cerului insistă să se împrietenească cu Zaheu înainte ca acesta să devină respectabil. El nu vede pata de pe haină, ci vede partea frumoasă a hainei. Luca este destul de explicit în privinţa reacţiei oamenilor: "Toţi care l-au văzut au început să murmure", ne spune el. Dar Isus a venit să caute ceea ce era pierdut. Problema era că ei erau mai spirituali decât Isus. Era vorba despre o spiritualitate distorsionată, bineînţeles. Iată regula generală. Dacă-ţi dai seama că ai ajuns mai spiritual decât Isus, ai mers prea departe. Aşa că Zaheu a ieşit din ascunzătoare. Mai mult, el a spus că va plăti tuturor celor pe care i-a înşelat de patru ori suma datorată. Legea nu-l obliga să plătească decât suma datorată plus o amendă de 20 de procente. Dar el a mers dincolo de lege, pentru a preschimba lăcomia în generozitate şi nu s-a oprit aici. Pe lângă faptul că avea de gând să repare ce a greşit, spunea că avea să dea celor nevoiaşi jumătate din ceea ce avea. Marca unei vieţi cu adevărat schimbate este faptul că principala dorinţă a persoanei restaurate, ca reacţie la nedreptăţile pe care le-a făcut, este aceea de a îndrepta lucrurile. Zaheu, nelegiuit şi dispreţuit cum era, se afla la doar o mărturisire distanţă de intimitatea cu Dumnezeu.
Era cât se poate de pierdut, dar era atât de aproape de viaţa din Împărăţia lui Dumnezeu. Tuturor celor care vor să se ascundă, care au nevoie să fie căutaţi, care nu ştiu sigur dacă vor sau nu să fie găsiţi, Dumnezeu le-a vorbit prin Isus Cristos. Mă dau bătut, spune Dumnezeu, ieşi-ţi din ascunzătoare oriunde v-aţi afla, destul v-aţi ascuns. A sosit vremea să veniţi acasă. Nu veţi fi pedepsiţi. Nu veţi fi penalizaţi. Nu veţi fi prinşi. Ieşi-ţi numai din ascunzătoare. Aveţi încredere în mine. Tuturor celor care s-au ascuns prea bine şi de prea mult timp, Dumnezeu le spune: Emilia, Cristina, Simona, Eduard, Claudiu, Mihai, Silviu, Ovidiu, lăsaţi-vă găsiţi. Veniţi acasă. Amin.
