La evenimentul ce a lansat noua traducere a Bibliei în limba română, desfăşurat zilele trecute, în mai multe intervenţii s-a subliniat faptul că Biblia este un cuvânt viu, valabil pentru toate generaţiile. Reflectând la evanghelia acestei duminici, înţelegem cât de bine se potriveşte ea cu ceea ce trăim astăzi în ţara noastră, în comunităţile noastre, în familiile noastre, pe patul nostru de suferinţă. Evanghelia de astăzi a fost scrisă parcă special pentru copiii, tinerii, adulţii, soţii, bolnavii timpurilor noastre. Imaginaţi-vă un Isus, în drum spre Ierusalimul ceresc, străbătând astăzi străzile noastre şi întâlnind oameni. Un Isus care vorbeşte cu oamenii, îi ascultă, apoi îi învaţă despre cele mai importante lucruri ale vieţii şi îi cheamă să îl urmeze. Evenimentele relatate în evanghelie continuă să se întâmple şi astăzi.
De fapt, ce face Isus în evanghelia de astăzi? Isus căuta să îşi formeze ucenici. Şi nu a fost deloc uşor. Simplul fapt de a merge cu Isus sau de a trăi în comunitatea ucenicilor nu era suficient. Cei care îşi exprimau dorinţa de a fi ucenici ai Domnului trebuiau să se confrunte cu ideologiile dominante ale epocii, ideologii ce susţineau o falsă spiritualitate, ideologii care prindeau rădăcini şi în mintea oamenilor simpli. Când sfântul Luca scrie această pagină de evanghelie, comunitatea creştină de limbă greacă din anii '80 trăia o situaţie similară: pericolul de a se lăsa contaminată de "aluatul" roman şi păgân. Folosindu-se de ceea ce a făcut şi predicat Cristos, sfântul Luca îi învaţă pe creştini atitudinea adevăratului ucenic. Îi învaţă că pentru a fi ucenici ai Domnului nu-i suficient să primeşti Botezul, să faci parte dintr-o comunitate, să participi la serviciile religioase şi să împlineşti formele externe ale legii. Se cere mai mult. E necesar ca acest Isus să devină totul pentru tine, să nu poţi să trăieşti fără el. Dificultatea formării unor astfel de ucenici s-a moştenit în Biserică. Cel care astăzi vrea să devină un adevărat ucenic al Domnului, care vrea să-l slujească pe Cristos, întâmpină opoziţie, dificultăţi poate chiar din partea celor care ar trebui să-l sprijine. Se începe de multe ori cu intenţii bune, dar apoi, destul de uşor, presiunea şi înşelăciunea răstoarnă planurile iniţiale. Persoane care în anii copilăriei şi adolescenţii trăiau într-o strânsă prietenie cu Isus ajung să se îndepărteze, să-l trădeze chiar pe prietenul copilăriei lor. Iar toate acestea se întâmplă pentru că ieşind în lume încep să gândească "aşa cum gândeşte lumea".
Pentru ca învăţătura să aibă o mai mare credibilitate, sfântul Luca începe fragmentul de astăzi indicând faptul că însuşi Isus şi învăţătura sa sunt împlinirea unor profeţii. Isus nu a căzut pe pământ la întâmplare, ca o cometă. Sfântul Luca vrea să fie clară ideea că Isus este Mesia, în care se realizează tot ceea ce profeţii au anunţat în trecut. Un Isus ascultător de Tatăl se îndreaptă spre Ierusalim.
Patru sunt categoriile de persoane pe care Isus le întâlneşte în evanghelia de astăzi. Aşa cum împărăţia vestită de el este pentru toţi, la fel toţi trebuie să fie ucenici pentru împărăţie, slujitori ai Tatălui. Viaţa mea şi a ta, va fi o viaţă împlinită doar în momentul în care voi trăi ca ucenic al Domnului, în strânsă dependenţă de el. Sunt mulţi cei care se pretind slujitori ai Domnului, ucenici ai săi, dar în mod fals, pentru că neglijează exigenţele uceniciei. Ucenicia trebuie înţeleasă în lumina visului pe care Dumnezeu îl are cu omul. Dumnezeu, nu omul, este cel care fixează cum trăieşte un ucenic.
Prima categorie de persoane pe care Isus o întâlneşte sunt samaritenii. Satul de samariteni prin care alege să meargă în drumul spre Ierusalim nu oferă ospitalitate. Ospitalitatea era pentru evrei unul din pilonii vieţii comunitare. Atunci când un străin păşea pragul casei, în semn de ospitalitate, gazda îi spăla picioarele, răcorindu-le după drumul greu. În timpul lui Isus, rivalitatea iudeilor cu samaritenii atingea cote înalte. Iudeii preferau să treacă prin Valea Iordanului, ocolind Samaria, în drum spre Ierusalim. Isus nu este de acord cu acest ocoliş, îşi asumă riscurile şi trece prin Samaria. Nici el nu primeşte ospitalitate. Reacţia ucenicilor este violentă. Inspiraţi de exemplul profetului Elizeu, Iacob şi Ioan vor să coboare foc din cer pentru a extermina locuitorii unui sat. Gândeau că pentru simplul fapt că ei stau cu Isus toţi ar trebui să-i primească. Isus însă îi mustră. Faptul că cineva este cu Isus nu-i dă dreptul de a gândi că e superior altora, iar ceilalţi ar trebui să-i dea cinste. Spiritul uceniciei lui Isus cere contrariul: să ierte de 70 de ori câte şapte. Isus a iertat şi tâlharul care i-a cerut aceasta pe cruce. Adevăratul ucenic iartă. Şi iartă chiar în timp ce este prigonit. Adevăratul ucenic nu pretinde că e superior sau mai bun decât alţii, el foloseşte ucenicia sa pentru a iubi nu pentru a distruge, aşa cum voiau să facă cei doi. Când eşti ucenic al Domnului oricât de întinşi ar fi nervii tăi eşti stăpânul, nu sclavul lor. Prin aceasta se distinge un ucenic al lui Cristos de ucenicii lumii.
Samaritenii îl resping pe Cristos pentru simplul fapt că nu era din neamul lor. Invitaţia evanghelică ce se poate deduce din această relatare este de a nu-i respinge pe ceilalţi pentru simplul fapt că nu fac parte din familia noastră, din neamul nostru, dintre rudele noastre. Invitaţia este de a veni în ajutorul tuturor, nu doar al celor pe care îi considerăm simpatici sau pe gustul nostru. Adevăratul bine nu discriminează. A fi ucenic înseamnă să acţionezi aşa cum acţionează Dumnezeu, să faci binele şi pentru cel bun şi pentru cel rău, aşa cum el, Dumnezeu, face să răsară soarele pentru toţi.
O a doua categorie de persoane pe care Isus o întâlneşte astăzi este a celor care spun: "Te voi urma oriunde te vei duce!" Isus le răspunde: "Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul". Îi regăsim aici pe toţi cei care pornesc plini de entuziasm la drum, dar atunci când apar dificultăţile abandonează, pe cei care fac promisiuni pe care apoi le neglijează, pe cei care în faţa dificultăţile abandonează haina de ucenic. În spatele cuvintelor "Te voi urma oriunde te vei duce" regăsim o doză de mândrie, dorinţa de a crea o imagine bună. Îi regăsim aici pe creştinii cu numele, care mărturisesc credinţa cu buzele, dar la primele încercări se poticnesc şi cad. Circula nu de mult pe Internet un filmuleţ despre un creştin de vază al unei comunităţi dintr-o mare metropolă. Călătorind cu autoturismul, în drum spre casă a luat un străin la ocazie. Pe drum încep să se certe, totul culminând cu momentul în care străinul scoate un pistol, îl roagă să tragă pe dreapta şi îi spune: "Dacă tu crezi cu adevărat în Isus, vei încasa un glonţ! Eşti pregătit?" După câteva ezitări, creştinul, tremurând, spune că nu e pregătit, are soţie şi copii ce au nevoie de el. Atunci străinul izbucneşte în lacrimi şi îi arată pistolul gol. Îi spune: "Căutam pe cineva capabil să moară pentru crezul său. Sunt dezamăgit." Eşti capabil să mori pentru Cristos cel în care spui că tu crezi? Eşti dispus să încasezi un glonţ pentru el? Cel care vrea să-l urmeze pe Isus trebuie să-şi imprime în minte şi în inimă că Isus nu are nimic, nici măcar o piatră unde să-şi pună capul. Vulpile şi păsările sunt mai avantajate pentru că au cuiburi şi vizuini. Cel care acceptă să fie ucenic, acceptă că într-o zi ar putea să nu mai aibă şi ceea ce crede că are.
Sfântul Paul în cea de-a doua lectură, luată din Scrisoarea către Galateni, spune clar: "Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor, dar această libertate să nu fie cumva un pretext pentru a vă satisface egoismul; dimpotrivă, slujiţi-vă unii pe alţii prin iubire". A fi slujitorul Domnului înseamnă a pune pe primul loc binele celuilalt, pentru că altfel suntem sclavi, nu oameni liberi.
Cea de-a treia categorie de persoane sunt cei care răspund: "Îngăduie-mi, Doamne, să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu". Isus spune: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor. Tu du-te şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu". Reacţia celui chemat este pozitivă. E dispus să-l urmeze, să fie ucenic. Cere doar să-şi îngroape părinţii. Răspunsul lui Isus este dur: "...lasă morţii!" Este redat, probabil, un proverb popular, care sugera că trebuie să fim radicali în deciziile noastre. Cel care-l urmează pe Isus trebuie să lase toate în urmă. E ca şi cum ar muri tot ceea ce se posedă şi se învie la o viaţă nouă.
Aici se pot regăsi toţi acei creştini ce vor să-şi rezolve şi să-şi pună mai întâi la punct propriile afaceri, să-şi pună la punct propriul sistem de siguranţă şi abia apoi, dacă mai au forţă şi timp investesc şi în relaţia cu Dumnezeu. Cel care alege să-l slujească pe Domnul, să-i fie ucenic, pune pe primul loc relaţia cu Domnul. Toate celelalte, asemenea sfântului Paul, sunt considerate "gunoaie". Ceea ce avem trebuie să fie în slujba Domnului. Altfel e mai bine să nu avem. Un adevărat ucenic e capabil să piardă totul, dar nu pe Domnul. Cine îl pierde pe Dumnezeu pierde totul, chiar şi ceea ce crede că are. Cine îl are pe Domnul are totul.
Cea de-a patra categorie de persoane îi cuprinde pe cei care spun: "Te voi urma, Doamne, dar mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la ai mei". Răspunde Isus: "Nimeni dintre cei care pun mâna pe plug şi se uită înapoi nu este bun pentru împărăţia lui Dumnezeu". Isus este mai dur decât profetul Ilie în prima lectură pe care am ascultat-o. Noul Testament îl depăşeşte pe cel vechi în exigenţa practicii iubirii. Ucenicia este o urgenţă. Nu suportă amânare. Isus astăzi caută ucenici. Oamenii astăzi au nevoie de martori, de slujitori. Isus astăzi vrea să te trimită şi pe tine ca prin tine mântuirea să ajungă la ceilalţi. Mâine ar putea fi prea târziu.
"Cine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este vrednic de mine". Cel care se uită doar în urmă nu poate înainta. Oamenii care trăiesc mai mult în trecut decât în prezent nu sunt vrednici de Domnul. Dumnezeu are nevoie de oameni plini de speranţă, de ucenici care să se încreadă în puterea Domnului. Dumnezeu nu are nevoie de plângăcioşi, care stau cu privirea îndreptată spre pământ, ci de persoane curajoase, care privesc înainte, care privesc spre cer, spre Ierusalimul ceresc.
Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să fie un adevărat ucenic. Poţi spune că îl iubeşti pe Dumnezeu, crezi cu adevărat în el, doar dacă trăieşti ca un ucenic. Astăzi eşti invitat să te laşi modelat de Isus. El îţi reaminteşte că fără el viaţa ta e pustie şi fără sens. El te învaţă astăzi că adevăratul ucenic nu face discriminări atunci când iubeşte, adevăratul ucenic rămâne cu Domnul şi atunci când presiunea oamenilor e apăsătoare, adevăratul ucenic pune pe primul loc prietenia sa cu Domnul nu sistemele sale de siguranţă, adevăratul ucenic trăieşte în prezent cu privirea îndreptată spre cer, adevăratul ucenic pune mâna pe plug astăzi, decide să fie cu Domnul astăzi, decide să trăiască pentru Dumnezeu astăzi.
Ajută-ne, Doamne, ca toţi cei care am ascultat cuvântul tău, astăzi să ne decidem să trăim ca ucenici ai tăi şi să nu te mai părăsim niciodată. Amin.
