Iubiţi credincioşi,
Este solemnitatea Preasfintei Treimi. Un Dumnezeu unic în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. În numele celor trei persoane au fost trimişi apostolii să înveţe şi să boteze. Noi înşine am fost botezaţi în numele Sfintei Treimi.
Cum este Dumnezeu?, s-au întrebat oamenii. Treimea este descoperită de însuşi Dumnezeu. Oamenii nu puteau să ajungă la gândul acesta. Vorbim de un mister: înţelegem ceva, dar nu totul. Înţelegem doar cât ni se descoperă în Sfânta Scriptură.
În paginile Vechiului Testament găsim cum Dumnezeu a creat cerul şi pământul şi Duhul plutea deasupra apelor. Duhul coboară din când în când asupra unor oameni: asupra profeţilor, a regilor. La stejarul din Mambre lui Abraham îi apar trei îngeri, iar el îi ospătează. Tradiţia Bisericii a văzut în ei cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Se vorbeşte apoi la tot pasul că Dumnezeu va trimite pe cineva, îl va trimite pe Fiul său să răscumpere lumea de păcate.
Vine Noul Testament. Se naşte Isus la Betleem, se împlinesc profeţiile. La botezul lui Isus apar toate cele trei persoane: se aude glasul Tatălui din cer, este Isus, care-i botezat, şi Duhul coboară asupra lui sub formă de porumbel. Isus ne vorbeşte despre Tatăl, apoi îl promite pe Duhul Sfânt. Într-o zi, unul dintre apostoli, Filip, îi spune: "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns". Isus îi răspunde: "De atâta vreme sunt cu voi. Şi tu nu m-ai cunoscut? Cine m-a văzut pe mine, l-a văzut pe Tatăl". Înţelegem cum este Dumnezeu, privind la Isus. Cum a fost Isus? Unul care s-a plecat spre cei păcătoşi, care a stat de vorbă cu oamenii, a adus mângâiere şi vindecare pentru cei bolnavi. Unul care ne-a iubit până la capăt. Isus vorbeşte despre Tatăl lui din ceruri. Într-o zi povesteşte pilda fiului risipitor pentru a arăta cum este Tatăl: plin de răbdare, aşteptându-l pe cel păcătos să se întoarcă, pe fiul care a rătăcit drumul să revină acasă.
Coboară Duhul asupra apostolilor şi le dă curaj. Duminica trecută am celebrat acest eveniment. Apostolii deschid uşile zăvorâte şi încep să predice. La chemarea lui Petru 3.000 de oameni se botează. Duhul era cu ei.
Sfânta Treime. Când apostolul Ioan vrea să dea o definiţie a lui Dumnezeu, spune: "Dumnezeu este iubire". Ce să înţelegem de aici? Că în Dumnezeu e comuniune: iubirea are nevoie de mai multe persoane.
Ceea ce ni se descrie la tot pasul în Sfintele Scripturi este că cele trei persoane au caractere deosebite, caractere perfecte. Între cele trei persoane sunt relaţii frumoase, e armonie. Tatăl îl trimite pe Fiul. Acesta când intră în lume spune: "Am venit să fac voia ta, Dumnezeule" (Scrisoarea către Evrei). Îl surprindem pe Isus în rugăciune. În special, în Ghetsemani, se roagă: "Tată, nu voia mea să se facă, ci voia ta". "Tot ce are Tatăl este al meu", subliniază Isus în evanghelia de azi. Apoi, el vorbeşte despre Duhul Sfânt: "Vă este de folos să mă duc; căci dacă nu mă duc eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar dacă mă duc vi-l voi trimite". "Duhul Sfânt va lua ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă; el mă va preamări pe mine" (din evanghelia zilei).
Ceea ce mai descoperim când ne orientăm spre Sfânta Treime este că acest Dumnezeu vrea să locuiască cu noi, între noi, în noi. În Evanghelia după sfântul Ioan, Isus spune: "Dacă mă iubeşte cineva, Tatăl meu îi va iubi. Noi vom veni la el şi vom face locuinţă la el". Aici este minunea minunilor: Dumnezeu care este infinit de mare îşi găseşte locuinţă în inimile noastre. "Voi trimite un alt Mângâietor care să rămână cu voi şi să rămână în voi".
Când cercetezi Scripturile şi când descoperi lucrurile acestea (relaţii frumoase între cele trei persoane, dorinţa de a locui cu noi), primul pas este că trebuie să te laşi copleşit de această măreţie a lui Dumnezeu, de binecuvântările lui. Când Moise îl descoperă în rugul care nu se mistuia, el se pleacă cu faţa până la pământ, se închină. În faţa acestui Dumnezeu în trei persoane trebuie să ne închinăm şi să-i mulţumim.
Albert Schweitzer a fost un medic, care s-a îngrijit de cei bolnavi. În Gabon, o ţară din Africa, a întemeiat o leprozerie. Istoria lui e interesantă. Pe la 16-17 ani era un organist bun. Ascultându-l cum cântă, unii spuneau: "Cu siguranţă, va ajunge un organist de renume". Viitorul îi stătea în faţă. El însă începe teologia. La 23 de ani este profesor şi decan al Facultăţii de Teologie din Strasbourg. La 30 de ani face sărbătoare cu mai mulţi invitaţi. În mijlocul acelei bucurii, se ridică şi spune: "Mâine îmi dau demisia din toate funcţiile, încep medicina. Voi merge în Africa". Toţi au rămas uimiţi, cerându-i explicaţii. El a spus: "Când aveam 21 de ani m-am gândit la câte lucruri a făcut Dumnezeu pentru mine. Am spus: Doamne, pentru toate binecuvântările tale, pentru câtă bucurie şi fericire ai revărsat în sufletul meu, când voi împlini 30 de ani mă voi dărui cu totul ţie. Azi am 30 de ani". A terminat medicina şi a plecat în Africa. În 1953, avea 90 de ani când a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Să prindem şi să reţinem gândul lui. Pentru toate binecuvântările şi pentru toată bucuria pe care Dumnezeu i-a revărsat-o în suflet a simţit că trebuie să facă ceva. Sărbătoarea Sfintei Treimi ne invită să-i mulţumim pentru toate binecuvântările, pentru toate harurile, pentru tot ceea ce am primit până acum. Ne închinăm lui şi-i mulţumim.
Un al doilea gând este redat din faptul că Dumnezeu îşi găseşte locuinţă în vieţile noastre. Dezvoltăm gândul acesta. Apostolul Paul spune într-una dintre scrisori: "Oare nu sunteţi voi temple ale Duhului Sfânt?" Duhul locuieşte în noi. Însăşi Sfânta Treime locuieşte în noi. Fiinţele noastre sunt locuinţe ale lui Dumnezeu. Gândiţi-vă că Dumnezeu e prezent într-un mod deosebit în biserică, în Euharistie. Ne uităm la altar şi vedem luminiţa aprinsă, semn că aici se păstrează Sfânta Taină. Cum este o biserică? E frumoasă, e menţinută în curăţenie. Sunt persoane care mătură, fac ordine, şterg praful. Dar nu se opresc doar la atât. Biserica este înfrumuseţată. Sunt puse flori, aprinse luminile: se adaugă frumuseţe. Dacă Dumnezeu locuieşte în noi, cum ar trebui să fie vieţile noastre? E un pas când scoţi afară toate gunoaiele pe care le-ai adunat, ştergi praful, dar nu este de ajuns. Trebuie să începem să înfrumuseţăm viaţa, adică să aşezăm în viaţă ceea ce găsim în persoanele Sfintei Treimi: să ne asemănăm tot mai mult cu Cristos, care era plin de bunătate, de iubire, care avea pentru toţi un cuvânt de mângâiere şi de zidire. A pune frumuseţe în viaţă, flori în viaţă. Este important să prindem această idee pentru că cei mai mulţi, cu ocazia sărbătorilor, scot mizeria afară şi se opresc. Mai aşteaptă apoi o altă sărbătoare să se spovedească. Dacă fiinţele noastre au devenit biserici, trebuie să trecem la înfrumuseţare, la aducerea de flori în viaţă şi la aprinderea de lumini.
Apostolul Paul îl numeşte de mai multe ori pe Dumnezeu fericit. "Fericitul Dumnezeu" (1Tim). În Sfânta Treime e armonie, e pace, e bucurie, e fericire. Şi aceasta trebuie să se găsească şi în noi.
În Evanghelia după sfântul Matei se întâlneşte parabola talanţilor. Când stăpânul se întoarce, cere cont celor care au primit talanţii. Vin primii. Am adus alţi talanţi, am lucrat. Care este răspunsul? "Vino şi intră în bucuria stăpânului tău" (Mt 25,21.23). Invitaţia cea mai mângâietoare, cea mai plăcută pe care ai putea s-o auzi vreodată este tocmai aceasta: "Intră în bucuria lui Dumnezeu, în bucuria Sfintei Treimi".
Ca să putem intra în ziua aceea în bucuria Sfintei Treimi trebuie ca încă de pe acum să începem să colaborăm cu Sfânta Treime, să dezvoltăm relaţii cu persoanele Sfintei Treimi şi să ne asemănăm tot mai mult cu ele.
C.S. Lewis este un scriitor englez. În cartea Creştinismul redus la esenţe se ocupă pe larg de planul lui Dumnezeu cu oamenii. La un moment dat el introduce conceptul de potrivire cu Sfânta Treime. În acest sens dă un exemplu. Să presupunem că tu eşti om rău, pus mereu pe ceartă, care critici tot timpul, care nu vezi nimic bun la celălalt, o fiinţă acră, nu-ţi place nimic. Să presupunem, aşadar, că eşti unul dintre aceştia. Răutatea este în sufletul şi în inima ta şi din greşeală ajungi în cer. Dintr-o dată descoperi şi rămâi surprins că oamenii aceia nu sunt ca tine. Acolo toţi se iubesc unul pe altul, toţi se dăruiesc, se jertfesc, atenţi unii cu ceilalţi, bucuroşi, amabili. Tu începi să te iei de unul, de altul, pentru că aşa ai fost obişnuit. Dar ceilalţi îţi răspund cu iubire. Rămâi mirat că ei nu sunt ca tine şi zici: Ce-i asta? Aici nu simţi că-i viaţă... nu se ceartă nimeni, nu înjură nimeni, nu vorbesc murdar... nu te simţi bine pentru că nimeni nu-ţi răspunde la provocările tale, nimeni nu se leagă de tine, cum faci tu... Într-un târziu cineva observă, se apropie de tine şi-ţi spune: "Omule, tu nu te potriveşti aici, tu trebuie să te duci dincolo, acolo toţi se ceartă, înjură... se bat, mergi dincolo că acolo te potriveşti..."
Iubiţi credincioşi,
Să reţinem ideea fundamentală: Sfânta Treime, trei persoane cu caractere perfecte şi cu relaţii frumoase vor să ne asemănăm tot mai mult cu ele: amabili, buni, atenţi, iubitori, jertfitori de sine. Dacă devenim aşa, când ne vom duce dincolo ne vom simţi acasă, vom simţi că ne potrivim acolo. "Intră în bucuria Stăpânului tău".
Cum ar fi familia noastră, comunitatea în care trăim dacă am adăuga în viaţă puţină frumuseţe şi iubire?
Medităm astăzi la misterul Sfintei Treimi. Ne gândim la relaţiile frumoase dintre cele trei persoane. Ne lăsăm copleşiţi că Dumnezeu vrea să locuiască în noi, îi mulţumim şi ne închinăm lui. Rugăciunea pe care o spunem zi de zi capătă sens, semnificaţie şi devine tot mai frumoasă pentru noi. De aceea o spunem chiar acum în încheiere. "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, precum era la început şi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.
