Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
După cum bine ştiţi, astăzi în toate bisericile Romano-Catolice din lume se vorbeşte despre misiuni, pentru că este Ziua Mondială a Misiunilor. Deja din luna februarie, deci cu mai bine de opt luni înainte, papa Benedict al XVI-lea a transmis mesajul său pentru această zi, tocmai ca acest mesaj să ajungă la toţi creştinii catolici şi să fie timp suficient de pregătire pentru toţi. Acesta este un semn, că, în primul rând, Sfântul Părinte doreşte să sublinieze importanţa deosebită cu care trebuie tratat acest moment şi această sărbătoare.
De ce ţine Biserica atât de mult la această temă a misiunilor? De ce reprezintă ea o urgenţă, aşa cum menţionează papa în apelurile sale repetate către toate Bisericile? Sunt întrebări care persistă şi pe care ni le punem mulţi dintre noi, nu numai laici, dar chiar şi preoţi. Şi aceasta este de fapt o provocare, cu atât mai mult că trăim timpuri delicate, când şi numărul vocaţiilor sunt în scădere şi oamenii de pretutindeni se confruntă cu mai multe lipsuri materiale. Dar, paradoxal şi uimitor este faptul că nu lipsesc răspunsuri pozitive la aceste apeluri ale Bisericii, şi astfel multe persoane îşi oferă disponibilitatea lor fizică şi materială să susţină această operă de evanghelizare. Însă ele nu sunt încă suficiente, deoarece nevoile sunt din ce în ce mai mari. Acesta este într-adevăr un paradox, modul în care multe persoane răspund la apelul Bisericii pentru opera de evanghelizare. Însă nu ar trebui să ne mire, pentru că la mijloc este Dumnezeu şi nu omul. Este vorba despre o operă divină, Dumnezeu este cel care susţine şi conduce paşii Bisericii.
Continuatorul operei lui Michelangelo, devenit marele arhitect Gian Lorenzo Bernini, mort în 1680, a proiectat piaţa bazilicii "San Pietro", din Roma, aşa cum este ea astăzi, cu acel semicerc de coloane, o imagine a unui spaţiu care se deschide prin acele coloane impunătoare. Întrebat ce a vrut el să exprime prin asta, a răspuns: "Pe Sfânta Maică Biserică, care îşi deschide braţele şi îmbrăţişează întreaga omenire. Piaţa", continuă el, "nu este închisă, braţele rămân deschise, pentru că în Biserică intră toată lumea".
Această idee exprimată de Bernini în piaţa "Sfântul Petru" este preluată şi de Sfântul Părinte în mesajul pe care el îl transmite cu ocazia acestei Zile Mondiale a Misiunilor. Şi intitulează Sfântul Părinte mesajul: Comuniunea eclezială, comunitatea dintre Biserici este cheia misiunii. Adică, Isus Cristos, iubiţi credincioşi, dragi ascultători, şi-a dorit şi îşi doreşte în permanenţă ca Biserica să fie ca o familie care să-i cuprindă pe toţi oamenii, din toate timpurile şi din toate locurile. Pentru că pe harta lui Dumnezeu nu există graniţe între ţări sau continente. "Ar fi un dezastru dacă Bisericile locale din toată lumea s-ar închide în ele însele", mărturiseşte un episcop din Camerun. Şi continuă: "Biserica este prin natura sa misionară, e deschisă pentru toată lumea, altfel, nu ar mai fi Biserica lui Cristos".
Se aude uneori printre noi expresia că aproapele sau lumea de care trebuie să ne îngrijim sunt cei din parohia noastră, este cuprinsă în acest teritoriu al parohiei noastre, se reduce totul la parohia noastră. Dar trebuie gândit invers, că toţi oamenii, din toată lumea, sunt parohia noastră, toată lumea formează comunitatea noastră de care trebuie să ne îngrijim. Cineva ar putea să spună: "Nu mă interesează, aici, acasă, avem atâtea probleme" sau "Avem problemele noastre, acelea din misiuni sunt realităţi care nu ne privesc şi pe care nu le-am cauzat noi, de aceea nu ne interesează". După părerea mea este o atitudine profund greşită. Ca oameni, ca şi creştini nu putem să ne închidem în noi înşine, lamentându-ne la nesfârşit cu problemele noastre, dar trebuie să avem o privire deschisă asupra lumii întregi.
Evanghelia ne învaţă că soluţiile la problemele noastre, chiar cele personale, nu vin din această izolare, din această autosuficienţă sau închidere în noi înşine, dar dintr-o deschidere spre ceilalţi.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
De aici se înţelege necesitatea comuniunii dintre Biserici. Dar de ce această comuniune este "cheia misiunii", cum spune Sfântul Părinte, şi de ce misiune? Răspunsul ar fi la prima vedere unul simplu: pentru că Biserica este trimisă de Cristos, nu numai prin reprezentanţii săi, episcopii, dar prin noi toţi, cei botezaţi, Biserica este trimisă să vestească, să ducă Vestea cea Bună la toate popoarele, să arate oamenilor că Dumnezeu este iubire.
Un misionar povesteşte că fiind în misiune primeşte o veste că episcopul va ajunge pe la el prin misiune în vizită. Luat prin surprindere, îşi dă seama că nu mai are timp de pregătiri deosebite şi se gândeşte să facă doar un ceai, la care să invite şi câţiva credincioşi apropiaţi de casă. Episcopul ajunge îndată şi este primit de acest grup de credincioşi cu care se întreţine în vorbă la o cană de ceai. Ceaiul se terminase. Dintr-odată, mai apare un credincios întârziat, care se alătură grupului, şi atunci misionarul începe să intre în panică şi îşi face fel de fel de gânduri, că nu mai are de unde să-i mai ofere şi lui ceai. Omul de casă, de curte, al misionarului, care realizează motivul pentru care preotul era deja impacientat, în mod prompt se ridică şi-şi oferă cana proprie de ceai musafirului venit. Şi, astfel, preotul este salvat din situaţia lui delicată. Acest misionar mărturiseşte mai târziu că gestul acestui credincios al său, al omului de casă, de curte, l-a marcat foarte mult şi i-a dat o lecţie cu acel gest de iubire. Spune el, misionarul, că în ziua aceea a fost el însuşi evanghelizat.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
De cele mai multe ori nu sunt necesare gesturi extraordinare pentru a arăta celor din jurul nostru iubirea, nu sunt necesare oferte exprimate în cifre cu foarte multe zerouri, ca să demonstrăm că am învăţat iubirea la şcoala lui Dumnezeu, ci trebuie doar să fim dispuşi şi deschişi de a-i ajuta şi pe alţii. Ştim bine că uneori doar cu un cuvânt, cu un zâmbet şi o mână întinsă la nevoie, putem face pe cineva fericit, simţindu-ne iubirea noastră.
Mulţi voluntari laici misionari se întorc acasă din experienţele lor misionare profund transformaţi, cu o altă ierarhie de valori în mintea lor, faţă de cea pe care o aveau înainte de a face aceste experienţe misionare, într-o lume marcată de consumism şi chiar egoism. Şi această transformare, această îmbogăţire, este un adevăr incontestabil, pe care foarte mulţi misionari îl susţin şi-l mărturisesc. Merg acolo - spun ei - să ofere, să ajute, să se dăruiască, dar realizează că mai mult au primit decât au oferit.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Misionarismul, în toată complexitatea lui, este ca o stradă cu ambele sensuri, dus-întors. Ni se cere să ajutăm, dar, în acelaşi timp, primim, învăţăm multe din viaţa oamenilor din misiune prin modul lor de a trăi, din culturile lor pline de valori umane, din modul lor de a aprecia un ajutor primit şi învăţăm, într-un mod deosebit, din modul lor de a-şi exprima credinţa creştină, odată dobândită. Şi nu trebuie ignorat nici cuvântul Mântuitorului, care ne promite că niciun pahar de apă oferit cuiva în nevoie nu va rămâne nerăsplătit de Dumnezeu.
Cu câteva zile în urmă, un episcop american relatează că a făcut o vizită într-o dieceză din Etiopia. Şi întors acasă începe să povestească confraţilor săi ceea ce a văzut acolo. Dar nu reuşea să descrie în cuvinte sau suficient de bine situaţia jalnică pe care o trăiau oamenii în Etiopia în acea dieceză. La câteva săptămâni, episcopul etiopian vine la dânsul în America. După o cină rămân la discuţii, însă, la un moment dat, episcopul american se scuză în faţa episcopului etiopian că trebuie să se retragă ca să îşi pregătească predica pentru Ziua Mondială a Misiunilor. La rândul său, episcopul etiopian îi spune ca să-l ajute: "Dacă nu ai pregătit predica, ţi-o dau eu pe a mea, pe care am pregătit-o, dar, dacă am plecat de acasă, nu am putut să o mai fac. Oricum, am trimis-o la toţi preoţii din dieceza mea, ca să o aibă pentru această zi". Mirat, episcopul american îl întreabă: "Cum, noi credeam că numai noi celebrăm Ziua Mondială a Misiunilor, noi, cei care trebuie să vă ajutăm pentru că ducem o viaţă mai bună. Noi trebuie să vă trimitem misionari şi să vă susţinem. Credeam că doar aceasta este misiunea acestor Biserici bine formate şi cu tradiţie creştină îndelungată, ca să celebreze Ziua Mondială a Misiunilor". "Chiar dacă contribuţiile noastre", răspunde episcopul etiopian, "sunt incomparabil mai mici cu cele ale voastre, şi noi facem parte din Biserica Universală, face parte din natura noastră de Biserică Catolică să fim deschişi faţă de toţi".
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Să primim în sufletul nostru acest mesaj pe care Biserica ni-l transmite în această zi importantă, Ziua Mondială a Misiunilor. Şi doresc să vă transmit tuturor, dar şi ascultătorilor, să păstraţi în mintea dvs., şi să păstrăm în mintea noastră, în rugăciunile noastre, şi pe misionarii diecezei noastre: părintele Eugen Blaj din Kenya, părintele Gabriel Cimpoieşu din Coasta de Fildeş, părintele Ioan Blaj şi Bartolomeu Blaj din Ecuador. Sunt credincioşi din dieceza noastră, preoţii, aceşti misionari, care au nevoie de sprijinul nostru în rugăciunile noastre. Să implorăm din partea lui Dumnezeu o rugăciune pentru aceste suflete şi aceşti misionari, care cu toată dăruirea lucrează în condiţii destul de grele pentru ca să-l facă cunoscut pe Cristos.
Bunule Dumnezeu, tu ne iubeşti pe toţi. Nu contează culoarea pielii, nu contează bunăstarea noastră materială, nu contează ce naţiune suntem şi nici unde trăim. Umple inimile noastre cu compasiune pentru aceia care sunt mai puţini norocoşi decât noi. Umple-ne cu recunoştinţă pentru multele binecuvântări şi daruri şi ajută-ne să ne amintim totdeauna de cei săraci. Amin. 24 octombrie 2010
