Iubiţi fraţi şi surori în Cristos, dragi radioascultători,
Dumnezeu, pentru a lucra în sufletele noastre, se foloseşte de plugul cuvântului său păstrat în Sfânta Scriptură şi proclamat de sfânta Biserică. Sămânţa cuvântului căzută astăzi în sufletele noastre vrea să facă să prindă rădăcini şi să înflorească umilinţa, o virtute care nu mai este la modă astăzi şi căreia puţini îi mai percep conţinutul. Într-o lume în care, se pare, obiectivul principal este acela de a te afirma, nu mai este înţeleasă umilinţa. Or, dacă nu este înţeleasă bine, ea poate deveni mai degrabă un obstacol decât un ajutor. De aceea, haideţi s-o înţelegem pentru a o putea trăi.
Pavel Evdokimov, teolog rus, mort în 1970 în apropiere de Paris, care a participat în calitate de observator la ultima sesiune a Conciliului Vatican II, spunea: "Umilinţa este arta de a-ţi găsi locul tău, acel loc pe care Dumnezeu ţi l-a dat".
Deci, umilinţa nu înseamnă să ignorăm talanţii cu care Dumnezeu ne-a înzestrat şi să fugim de responsabilităţi, ci să avem seninătatea conştiinţei că noi valorăm atât cât valorăm înaintea lui Dumnezeu.
Aşadar, umilinţa este atitudinea care izvorăşte nu din confruntarea cu ceilalţi, ci din confruntarea cu Dumnezeu.
Apa este simbolul cel mai potrivit al umilinţei, fiindcă spală şi curăţă părţile cele mai murdare fără să se opună, tinde să ocupe totdeauna locurile cele mai de jos, văile. De aceea, putem spune că apa cu care am fost botezaţi constituie chemarea divină la umilinţă.
Dar să revenim la evanghelia zilei. În drum spre Ierusalim, Isus este invitat la masă în casa unuia dintre fariseii de frunte. Văzând că invitaţii îşi alegeau locurile cele dintâi, Isus vrea să le dea o lecţie, dar nu de comportament civilizat, alegând ultimul loc, ci o lecţie în sens spiritual, alegând ultimul loc în faţa lui Dumnezeu. Să nu uităm că invitaţii erau în majoritate farisei pe care Isus deseori i-a apostrofat pentru că se considerau cei mai drepţi în faţa lui Dumnezeu, cei mai curaţi, cunoscători ai Sfintei Scripturi, împlinitori ai Legii în cele mai mici amănunte, adevăraţi maeştri spirituali ai poporului ales.
Ţinând cont de toate acestea, Isus vrea ca invitaţii, fariseii, să ocupe locul just faţă de Dumnezeu, adică nu primul loc, ci ultimul loc. Cu alte cuvinte, Isus vrea să îi înveţe umilinţa aşa cum o înţelege el: nu pentru a fi apreciaţi de ceilalţi, ci pentru a-i face capabili să-i slujească pe ceilalţi.
Pentru Isus alegerea ultimului loc şi slujirea fraţilor sunt de nedespărţit.
Acest lucru l-a înţeles fericita Maica Tereza de Calcutta, de la naşterea căreia, joi 26 august 2010, s-au împlinit 100 de ani. Într-o zi Maica Tereza mergea pe o stradă din Calcutta împreună cu un jurnalist care-i lua un interviu. Ea, aşa mică, firavă, privea în ochii acelui om înalt şi cult, bine îmbrăcat, care avea să o ducă în televiziunile din întreaga lume.
La un moment dat, Maica Tereza a observat că în drumul lor zăcea un bolnav. A întrerupt imediat transmisia importantă pentru a se îngriji de respectivul bolnav.
Maica Tereza a urmat exemplul învăţătorului Cristos, care după ultima cină din Joia Sfântă, moment atât de important, a spălat picioarele discipolilor şi le-a şters cu ştergarul cu care era încins.
Isus vrea ca şi noi să ocupăm ultimul loc înaintea lui Dumnezeu pentru a putea sluji fraţilor.
În a doua parte a evangheliei, Isus se adresează stăpânului casei. Nici lui nu vrea să-i dea o lecţie despre cum trebuie trăite faptele de milostenie trupească, ci vrea să-l pună în gardă, atât pe el cât şi pe noi, faţă de un alt efect al mândriei şi al ambiţiei: "spiritul de castă". Acest spirit ne face să căutăm prietenia sau compania persoanelor din aceeaşi categorie socială (persoane bogate, culte), ocolind sau dispreţuind persoanele din categoriile sociale inferioare.
Astfel, Isus vrea să ne facă să înţelegem că adevărata umilinţă nu trebuie să accepte spiritul de castă sau împărţirea societăţii în clase sociale care să fie învrăjbite unele împotriva altora. Dimpotrivă, apartenenţa la o categorie socială superioară ar trebui să inspire iniţiative caritative în folosul celor nevoiaşi.
Isus a venit pe pământ pentru a distruge orice barieră dintre clasele sociale şi, în special, pe acelea dintre bogaţi şi săraci. Isus vrea ca întreaga omenire să fie ca o mare familie în care să nu existe diviziuni, ci să trăim spiritul de fraternitate şi adevărată dreptate socială, valori care izvorăsc din porunca iubirii.
Principele de Rocca Rotonda era cunoscut ca fiind cel mai frumos şi bogat om din acea regiune. Mândru şi îngâmfat, el nu întindea mâna decât celor din casta lui. Într-o zi, mergând la vânătoare, dădu de peştera unui bătrân pustnic, care avea în mâini un craniu la care privea cu atenţie. Curios, îl întrebă: "Om bun, ce crezi că ai putea descoperi în acel craniu?" Voind să-i dea o lecţie de viaţă, acesta îi răspunse: "Aş vrea să ştiu dacă acesta a fost capul unui principe sau al unui cerşetor!"
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Sfântul Francisc de Sales face această asemănare: putem cunoaşte valoarea unui om aşa cum putem cunoaşte valoarea unui balsam. Balsamul se încearcă punându-l în apă. Dacă se duce la fund, balsamul este din cel mai fin şi mai preţios. Dacă, dimpotrivă, stă deasupra apei, este de calitate proastă.
La fel un om este cu adevărat înţelept, nobil, dacă ştie să coboare, să fie umil. Dacă, în schimb, pluteşte deasupra, adică vrea să apară, să se afişeze cu ştiinţa şi calităţile sale, toate acestea sunt false şi lipsite de valoare.
Să trăim umilinţa după exemplul lui Cristos, rugându-l: "Isuse, cu inima blândă şi smerită, fă inima noastră asemenea cu inima ta!"
Venim în această lume şi plecăm din ea egali. Luminaţi şi întăriţi de cuvântul lui Dumnezeu, să trăim ca adevăraţi fraţi. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin.
