2Sam 7,4-5a.12-14a.16; Ps 88; Rom 4,13.16-18.22; Mt 1,16.18-21.24a (Lc 2,41-51a)
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Sărbătoarea de astăzi ne invită să ne îndreptăm privirea spre sfântul Iosif, soţul Sfintei Fecioare Maria şi tatăl purtător de grijă al lui Isus Cristos. În anul 1870 papa Pius al IX l-a declarat pe sfântul Iosif patron al Bisericii Universale iar papa Francisc care şi-a început pontificatul în anul 2013 în ziua de 19 martie, chiar în sărbătoarea sfântului Iosif, a cerut ca numele acestui sfânt să fie amintit în toate Rugăciunile Euharistice în cadrul Sfintei Liturghii. Din Sfânta Scriptură nu avem multe date despre sfântul Iosif. Ştim însă că este ultimul dintre marii patriarhi ai Bibliei, cel care trasează linia de demarcaţie între Vechiul şi Noul Testament. Dacă ultimul mare profet este sfântul Ioan Botezătorul, ultimul mare patriarh este sfântul Iosif. Asemenea marilor patriarhi ai Vechiului Testament şi el primeşte vestea din partea lui Dumnezeu în vis. La evanghelie am auzit astăzi cum sfântul Iosif este înştiinţat de îngerul Domnului în vis, că logodnica sa Maria a zămislit prin puterea Duhului Sfânt. Deşi Iosif primeşte vestea din partea îngerului Domnului în vis, totuşi el nu este un visător. Dacă ar fi visat ar fi încercat să scoată în evidenţă propria persoană cu dorinţele şi aşteptările ei. Ştim că atunci când cineva povesteşte un vis face referire la ceva care încă nu există şi speră să i se îndeplinească. În cazul sfântului Iosif este diferit. El nu visează, ci Dumnezeu este cel care îi vorbeşte în vis. Dumnezeu se foloseşte de acest mijloc, pentru a-i transmite sfântului Iosif un mesaj. Apoi, ceea ce Dumnezeu îi spune lui Iosif în vis, nu se referă la ceva care urmează să fie construit în viitor, dar se referă la prezent. Am auzit la Evanghelie cum îngerul Domnului îi spune lui Iosif: "Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!". Vedem, aşadar, că vestea pe care Iosif o primeşte în vis se referă la prezent, se referă la o înştiinţare pe care el o primeşte din partea lui Dumnezeu. De altfel, ştim din evanghelii că sfântul Iosif primeşte de trei ori înştiinţare din partea îngerului Domnului în vis. Prima înştiinţare este cea la care se referă evanghelia de astăzi; a doua este atunci când îngerul îi cere să plece în Egipt pentru a proteja sfânta Familie şi apoi a treia când este chemat din Egipt pentru a se stabili la Nazaret. De fiecare dată, mesajul pe care îl primeşte în vis este unul concret, la care sfântul Iosif este chemat să colaboreze imediat. Nu este un mesaj care îl îndeamnă să privească spre un viitor pe care să-l făurească, dar este un mesaj care se referă la prezent.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Sfântul Iosif primeşte de la Dumnezeu un dar deosebit. În vis, Iosif primeşte de la Dumnezeu marele dar al paternităţii fiind chemat să colaboreze la acest dar. Vedem apoi în viaţa sfântului Iosif şi a Sfintei Fecioare Maria că ei, nu numai că au acceptat să colaboreze cu planul lui Dumnezeu, dar s-au făcut şi apărători ai acestui dar fugind în Egipt cu pruncul Isus pentru a scăpa de furia crudului Irod. Sfântul Iosif devine astfel şi apărător al vieţii lui Isus; un apărător fidel al darului primit de la Dumnezeu. Aşadar, sfântul Iosif primeşte darul din partea lui Dumnezeu şi îl apără.
Dar, mai este un aspect important pe care aş vrea să îl subliniez în ceea ce priveşte relaţionarea sfântului Iosif la darul primit din partea lui Dumnezeu. Sfântul Iosif primeşte darul din partea lui Dumnezeu, îl apără şi la momentul potrivit îl restituie Domnului. El nu se face stăpân al darului. Atunci când se împlineşte timpul, când Isus îşi începe activitatea publică, într-un anumit fel am putea spune că sfântul Iosif restituie Domnului darul primit.
Iosif urmăreşte în tăcere, alături de Sfânta Fecioară Maria, cum pruncul Isus creşte şi se dezvoltă în casa lor. Se implică în educaţia lui Isus, despre care evanghelia ne spune că acesta "creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor". În faţa căror oameni Isus creştea în înţelepciune, statură şi har dacă nu mai întâi în faţa propriilor părinţi? Care om putea să fie mai aproape de Isus dacă nu sfântul Iosif pe care Dumnezeu l-a aşezat lângă fiul său ca tată şi Sfânta Fecioară Maria care îi era mamă? Sfântul Iosif trăieşte în tăcere şi, astfel, se împlinesc şi în situaţia lui cuvintele pe care Ioan Botezătorul le-a adresat ucenicilor săi: "Trebuie ca el să crească, iar eu să mă micşorez". Sfântul Iosif a împlinit în mod minunat această misiune. L-a lăsat pe Isus să crească iar el s-a micşorat fiind astfel pentru noi un strălucit exemplu.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Admirăm în viaţa sfântului Iosif modul său de a primi darul lui Dumnezeu, de a-l apăra şi de a-l restitui Domnului la momentul potrivit. De la el să învăţăm astăzi cum să primim şi să colaborăm cu planul lui Dumnezeu. Evanghelia ne spune atât de frumos: "Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului". Evanghelistul Matei repetă de două ori aceste cuvinte: mai întâi când Iosif primeşte vestea că Maria, logodnica sa, a zămislit de la Duhul Sfânt şi apoi cu aceleaşi cuvinte exprimă modul în care Iosif ascultă de glasul îngerului care îi cere să fugă în Egipt împreună cu Maria şi Isus pentru a scăpa de Irod care căuta să ucidă pruncul.
"Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului". În această frază am putea rezuma întreaga viaţă a lui Iosif. În această frază găsim toată măreţia şi sfinţenia lui Iosif. Cred că putem spune, fără să greşim, că această frază cântăreşte mai mult decât orice altă biografie pe care cineva ar putea să o scrie despre patriarhul Iosif. Ce frumos ar fi să se poată spune şi despre fiecare unul dintre noi: a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului. Sfântul Iosif a lăsat deoparte planurile sale personale pentru a colabora şi a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu. În iconografia creştină, el este reprezentat ca fiind înaintat în vârstă. Dar, cred că la momentul în care sfântul Iosif a primit vestea din partea îngerului nu era în vârstă. Era tânăr. Se pregătea de nuntă. Avea cu siguranţă ca oricare alt tânăr înainte de căsătorie multe planuri de viitor. Şi iată că apare Dumnezeu şi-i cere să renunţe la planurile sale. Şi sfântul Iosif ce face? El "face ceea ce îi porunceşte îngerul Domnului", chiar dacă poate imediat nu reuşea să înţeleagă planul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cere şi nouă aceeaşi disponibilitate în a colabora cu planul său. Noi în faţa planului lui Dumnezeu ce facem? Cum reacţionăm? Reuşim să urmăm exemplul sfântului Iosif?
În anul 1870, când papa Pius al IX-lea îl declara pe sfântul Iosif patron al Bisericii Universale, spunea: "Aşa cum sfântul Iosif mereu a vegheat asupra familiei din Nazaret la fel acum apără şi protejează din ceruri Biserica lui Cristos".
Întâmplarea pe care aş vrea să o împărtăşesc cu dumneavoastră, vine să confirme cuvintele papei Pius al IX-lea. La scurt timp de la proclamarea solemnă a sfântului Iosif ca Patron al Bisericii Universale, o femeie vizita mănăstirea închinată sfântului Iosif, la Bessillon, în Franţa. Femeia respectivă aştepta să nască cel de-al patrulea copil, însă era foarte bolnavă. Doctorii i-au zis că singura şansă pentru a supravieţui era să facă avort. Mai mult, ei încercau să facă presiuni asupra ei spunându-i că este o obligaţie morală din partea ei să facă avort deoarece avea alţi trei copii acasă pe care trebuia să-i crească. Fiind credincioasă, acea femeie, a mers la un preot să-i ceară sfatul. Preotul i-a cerut să participe nouă zile la rând la Sfânta Liturghie în mănăstirea închinată sfântului Iosif din Bessillon şi să se roage. Femeia a respectat sfatul preotului, a participat nouă zile la rând la Sfânta Liturghie implorând mijlocirea sfântului Iosif. Spre surprinderea medicilor, copilul s-a născut normal, femeia era sănătoasă şi, mai mult decât atât, după aceea întâmplare, femeia a mai dat naştere la alţi doi copii. Putem spune că sfântul Iosif a mijlocit pentru ea, că acest sfânt Patron al Bisericii Universale a avut grijă de acel membru al Bisericii lui Cristos care se afla în nevoie. Cred că nu greşesc spunând că sfântul Iosif a intervenit în tăcere după cum în tăcere a trăit şi viaţa sa alături de Isus şi Maria.
În Evanghelie nu găsim niciun cuvânt pe care să-l fi rostit sfântul Iosif. Evanghelia redă doar faptul că Iosif: "a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului". Fără să zică niciun cuvânt, Iosif a ascultat. O ascultare curajoasă, nobilă şi plină de onoare. În tăcere, sfântul Iosif a luat-o la sine pe logodnica sa, Sfânta Fecioară Maria, care a dat naştere pruncului Isus, aşa cum îl înştiinţase îngerul. Împotriva oricărei speranţe Iosif s-a încrezut în Dumnezeu şi la fel ca Abraham, a avut curajul să se îndrepte spre un viitor care din punct de vedere uman părea a fi unul nesigur.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Să privim cu încredere spre sfântul Iosif, să-l chemăm în ajutor şi să ne lăsăm inspiraţi de curajul şi exemplul său. Privind la curajul sfântului Iosif, putem găsi inspiraţia necesară pentru a înfrunta teama care încearcă de multe ori să ne închidă în noi înşine. Să nu uităm că frica este mereu o sfătuitoare rea. Ea ne îndeamnă să construim ziduri şi să producem noi arme. Frica este cea care face să înflorească traficul de arme şi ura între oameni. Şi apoi vedem cum omul stăpânit de frică se lasă târât în mlaştina corupţiei care, asemenea unei boli incurabile, distruge întreg corpul social.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Exemplul sfântul Iosif ne ajută să înfruntăm orice fel de frică. El însuşi a avut de înfruntat frica. Am auzit cuvintele îngerului adresate lui Iosif în evanghelia de astăzi: "Iosife, nu te teme". Acelaşi îndemn îl primim şi noi. Creştinule: nu te teme; nu-ţi fie frică, îndeplineşte-ţi misiunea ta acolo unde eşti! Nimeni nu poate avea pretenţia că poate salva lumea. În schimb, fiecare este chemat să contribuie îndeplinind misiunea proprie, în a face lumea mai bună. Fiecare act de caritate şi de milostivire pe care reuşim să le facem pot fi o scânteie de speranţă pentru cei care sunt fără speranţă. Ştim apoi că multe scântei puse împreună pot aprinde un foc deosebit care poate aduce căldură în sufletele "îngheţate" ale unei lumi globalizate şi indiferente. Privind la exemplul sfântului Iosif să încercăm şi noi să fim o mică scânteie care poate contribui la încălzirea celor din jur. Amin.
