Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
După ce săptămâna trecută am contemplat misterul naşterii Domnului nostru Isus Cristos, astăzi, în prima zi a anului, Biserica ne îndeamnă să ne îndreptăm privirea spre Sfânta Fecioară Maria, pe care o cinstim ca Născătoare de Dumnezeu, deoarece a dat trup Fiului veşnicului Tată. Tot astăzi este şi Ziua Mondială a Păcii.
Şi, de aceea, vă propun să parcurgem pe rând aceste evenimente, pentru a înţelege importanţa lor pentru viaţa noastră.
Mai întâi, ce înseamnă că Maria este născătoarea lui Dumnezeu? A recunoaşte maternitatea Sfintei Fecioare este un act de credinţă, întrucât maternitatea sa este strâns legată de fecioria ei perfectă. Acest adevăr a existat dintotdeauna în tezaurul credinţei creştine, deşi a fost proclamată, în mod solemn şi definitiv, abia la Conciliul din Efes, în anul 431. Atunci, când patriarhul de Constantinopol, Nestoriu, afirma că Sfânta Fecioară Maria nu l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, ci a născut un simplu om sfânt, în care a coborât Fiul lui Dumnezeu, poporul creştin, episcopii şi papa au reacţionat imediat împotriva acestei erezii. Şi astfel, maternitatea divină a Mariei a fost afirmată în mod solemn.
Când Fecioara a răspuns "da" la planul Creatorului, Cuvântul Divin şi-a asumat în mod perfect întreaga natură umană. Aşadar, maternitatea Mariei este, în primul rând, o maternitate biologică, reală.
Mărturiile pe care le oferă Sfânta Scriptură sunt suficient de clare în această privinţă. Să ne amintim cuvintele pe care îngerul le adresează Mariei la Buna-Vestire. El nu îi spune Mariei că Isus se va naşte în ea ca ceva exterior, străin trupului ei, dar îi spune că Isus se va naşte din ea. Aceasta înseamnă, într-adevăr, că Isus a luat din trupul ei. O altă mărturie este dată de sfântul Paul în cea de a doua lectură de astăzi, când spune: "Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie". Deci, Fiul lui Dumnezeu, este tocmai cel pe care l-a născut Sfânta Fecioară Maria.
Însă, maternitatea Sfintei Fecioare Maria nu este una numai biologică, ci, aşa cum reiese din evanghelia de astăzi, este şi una spirituală. Înainte de a-l naşte trupeşte pe Cristos la Betleem, Maria l-a născut în inima ei, prin credinţă, la Buna-Vestire. Şi dacă trupeşte, Maria l-a purtat pe Cristos în sânul ei timp de nouă luni de zile, în inima ei l-a purtat pentru toată viaţa.
Privind acum la ascultarea şi credinţa Mariei, să ne întrebăm: "Cum ne raportăm noi la principiile morale ale vieţii?"; "Ne lăsăm călăuziţi în alegerile noastre de faptele negative ale acestei lumi?"; "Ne clătinăm uşor în credinţa noastră?"
În acelaşi timp, maternitatea Sfintei Fecioare Maria, ne invită să ne gândim şi la mamele noastre.
O poveste ne spune că, într-una din zile, Dumnezeu a chemat la el un prunc şi i-a spus să se pregătească pentru a pleca pe pământ. Atunci, luând cuvântul, pruncul a intrat în dialog cu Dumnezeu, întrebându-l: "Dumnezeul meu drag, eu merg în lume şi nu ştiu ce voi face acolo, sunt atât de mic şi fragil". Dumnezeu îi răspunse: "Nu te îngrijora, am pregătit pentru tine, acolo, un înger". "Doamne, dar nu ştiu limba oamenilor", continuă pruncul, "cum o să mă înţeleg cu ei, cum o să mă adaptez?". "Îngerul pe care ţi l-am pregătit, te va învăţa limba lor". "Doamne, am auzit că în lume sunt multe rele, cum o să le pot depăşi?". "Îngerul pe care ţi l-am pregătit o să te apere, fii fără de grijă", continuă Domnul. "Doamne, şi cum o să mă pot întoarce la tine?" "Îngerul pe care ţi l-am pregătit, o să-ţi spună cum te vei întoarce la mine". Apoi, s-a lăsat liniştea în ceruri. Sosise timpul ca pruncul să plece în lume, dar a mai întrebat o dată, o dată, încet: "Doamne, cum se numeşte îngerul pe care mi l-ai pregătit?". "Numele nu este important", îi răspunse Domnul, "însă tu îi vei zice mamă".
Mamele au un rol esenţial în viaţa copiilor, sunt călăuza primilor paşi, sprijinul creşterii lor, punctul de referinţă în drumul vieţii. Ştim că nu există o influenţă mai mare, decât aceea pe care poate să o aibă o mamă asupra copiilor ei.
Marii oameni de credinţă au mărturisit rolul pe care l-au jucat mamele în formarea şi devenirea lor. De exemplu, fericitul Frederic Ozanam, întemeietorul Conferinţelor Sfântului Vincenţiu de Paul mărturisea: "Pe genunchii mamei am învăţat teama de tine, Doamne, şi în ochii săi iubirea ta".
Dacă pe pământ avem sau am avut un înger, care ne-a dat naştere şi s-a îngrijit de noi, pentru cer avem cu siguranţă pe cineva mai mare decât un înger, care doreşte să fim cu adevărat fericiţi: Maria, Sfânta Fecioară Maria. Ea a fost o femeie ca toate femeile, a cunoscut frica, suferinţa, oboseala, durerea şi munca de fiecare zi. Ea este cea care ne învaţă totul, tot ce a mai rămas de învăţat de la mamele noastre. Ea este cea care ne ajută să depăşim toate obstacolele. Ea este îngerul din povestioara pe care am relatat-o, care ne învaţă drumul de întoarcere la Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
În numele Mariei, mama lui Dumnezeu şi a oamenilor, de la 1 ianuarie 1968, se celebrează în toată lumea Ziua Mondială a Păcii. Pacea este dar al lui Dumnezeu, aşa cum am ascultat în prima lectură: "Domnul să-ţi dăruiască pacea". Ea este darul mesianic prin excelenţă, pe care ni l-a dăruit Isus, este reconcilierea noastră cu Dumnezeu. Putem vorbi, totuşi, de pace în aceste timpuri, că vedem în multe locuri de pe planetă semne ale violenţei, care produc mari suferinţe atâtor oameni? Putem vorbi de pace, când terorismul creează un climat de nesiguranţă în atâtea ţări?
În anul 2013, pe când eram student în anul 5 Pastoral, am făcut o experienţă misionară în Africa. Acolo, am avut nefericita ocazie să văd cum două triburi rivale se războiau. Am fost împreună cu părintele Eugen Blaj să-i ajutăm pe cei care erau în satele din apropierea misiunii. Putem citi în ochii lor spaima, durerea, nesiguranţa că a doua zi poate vor muri.
La noi în ţară nu sunt războaie militare, dar oare câte familii nu se duşmănesc, câţi fraţi nu-şi mai vorbesc sau câţi copii nu-şi mai vizitează părinţii din cauza neînţelegerilor, a vorbirii de rău sau a nepăsării?
Papa Francisc, în mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii din anul 2015, ne spune cum putem trăi cu adevărat creştineşte: "Dorinţei pentru o viaţă creştină", ne spune Sfântul Părinte, "îi aparţine un dor de nesuprimat de fraternitate, care stimulează spre comuniunea cu alţii, în care nu găsim duşmani sau concurenţi, ci fraţi, care trebuie primiţi şi îmbrăţişaţi".
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Începem un nou an şi ne dorim să fie mai bun. De aceea, să fim mai buni, mai înţelepţi, să învăţăm din greşelile comise anul trecut, să nu ocolim binele pe care-l putem realiza, să ne deschidem spre ceilalţi, ştiind că aşa ni-l apropiem pe Dumnezeu, de la care aşteptăm toată binecuvântarea, lumina şi pacea, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, mama lui şi mama noastră. Amin.
