1. Chemaţi şi înzestraţi
În evanghelie, Isus îi cheamă pe apostoli fără nici o altă declaraţie ulterioară. De ce tocmai pe aceştia? Nu ni se spune nimic. Nici virtuţi, nici abilităţi deosebite sau calităţi oratorice nu-i disting de alţii. Dacă le lipseşte ceva în îndeplinirea misiunii primite, li se va adăuga pe parcurs. Când sunt chemaţi, le lipseşte ceea ce li se oferă atunci când sunt trimişi, şi anume mandatul, misiunea explicită de a anunţa împărăţia lui Dumnezeu, împreună cu puterea de a îndepărta spiritele, duhurile necurate, ceea ce este posibil numai dacă îl au pe Duhul Sfânt, care micşorează sau chiar anulează zona de acţiune a duhului rău. Primind aceste daruri de la Isus Cristos, lor li se cere să nu le amestece cu mijloacele lor proprii de sprijin sau propagandă; din acest motiv, ei nu trebuie să aibă nici desagă, nici pâine, nici bani, nici haine de schimb şi nici măcar să nu caute o locuinţă. Misiunile lor sunt anunţarea împărăţiei lui Dumnezeu, chemarea la convertire. Dacă le lipseşte succesul, aceasta pe ei nu trebuie să-i preocupe prea mult, ci doar să meargă şi să încerce în altă parte. Ni se spune apoi în evanghelie că ei au plecat şi chiar au avut un oarecare succes.
2. Chemaţi şi respinşi
Ceea ce ne relatează prima lectură din profetul Amos este caracteristic pentru orice trimis al lui Dumnezeu: "Dacă nu vă primesc", spune Isus. Amos nu este primit în ţară, ci expulzat prin puterea legală. Totuşi, el insistă şi afirmă că nu este nici profet şi nici măcar elev al unui profet. O chemare foarte asemănătoare cu aceea a pescarilor galileeni din evanghelie. Nici aceştia şi nici Amos nu au dorit şi nu au ales această misiune, ci pur şi simplu au fost trimişi pe străzi cu această misiune: "Mergi şi vorbeşte poporului meu". Aceasta este o chemare radicală în faţa căreia omul nu are mult de reflectat dacă trebuie sau nu să meargă, dacă poate sau nu să o îndeplinească (de exemplu, a deveni preot sau a intra într-un ordin sau congregaţie călugărească). Dumnezeu îl împinge pe alesul său la această misiune. Aici are puţină importanţă faptul că Amos părăseşte ţara sa şi pleacă din Samaria în Iudeea. Trebuie să asculţi de Domnul, aşa cum şi apostolii declară în faţa Sinedriului: "Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni". A continua să mergi mai departe, aşa cum ne cere Isus, înseamnă uneori doar să continui să faci ceea ce ţi s-a cerut.
3. "Destinaţi de la început"
Marele preludiu al Scrisorii către Efeseni îi încadrează pe aleşii lui Dumnezeu în universalul şi atemporalul plan de mântuire al lui Dumnezeu: Ceea ce eu sunt şi trebuie să fiu a fost fixat din veşnicie, încă dinainte de crearea lumii. Nu sunt doar chemat în timp, ca un individ izolat, dar exist dintotdeauna încadrat într-un plan divin bine stabilit, care constă în întruparea lui Cristos, în preamărirea harului iubitor al Tatălui şi în pecetea Duhului Sfânt. Nimeni nu este ca o insulă izolată, ci trebuie înţeles ca parte a unui peisaj sublim, în care totul, orice element al acestui peisaj preamăreşte "lauda şi gloria harului" lui Dumnezeu.
(Traducere din: Hans Urs von Balthasar, Luce della Parola, Editura Piemme, Casale Monferrato 1990, 215-217)
