Liturgia de astăzi ne propune o etapă ulterioară din lungul discurs al lui Isus despre "pâinea vieţii", pe care îl medităm de câteva duminici, şi care face parte din capitolul şase al Evangheliei după sfântul Ioan. Un discurs care înaintează printre afirmaţii dintre cele mai insistente, chiar tulburătoare, din partea lui Isus pe de o parte, şi printre nemulţumirile şi "discuţiile" iudeilor pe de altă parte.
I. În fragmentul din evanghelia citită duminica trecută - cum vă amintiţi - iudeii "murmurau" pentru că Isus afirmase că este pâinea vieţii, pâine adevărată coborâtă din cer, contestând originea sa divină. La murmurul lor de nemulţumire Isus afirmase nu numai că a coborât din cer, că a fost trimis de Tatăl şi că l-a văzut pe Tatăl, dar că el este pâinea "vie" care dă viaţa veşnică ("Dacă cineva mănâncă din această pâine, va trăi în veci"), şi că, în sfârşit, el şi-ar fi dat trupul său pentru viaţa (pentru mântuirea) lumii. Necesitate absolută, aşadar, de a crede în el şi de a ne încrede în Isus.
II. La acest punct, totuşi iudeii, în loc să adere la Cristos şi să se încreadă în el, încep să discute asupra modului "cum poate acesta să-şi dea trupul să-l mâncăm?"
Dar Isus nu mai discută, văzând neîncrederea şi necredinţa ascultătorilor săi, ci preferă să facă declaraţii şi revelări, propunând o adevărată cateheză euharistică.
a. "Trupul meu este hrană adevărată, sângele meu este băutură adevărată", spune Isus. În limbajul ebraic "trup şi sânge" indică omul, întreaga persoană. Deci în Euharistie, Isus se dăruieşte în mod real, chiar dacă aceasta are loc în mod miraculos, se dăruieşte în plinătatea umanităţii şi divinităţii sale, se dăruieşte pentru ca "să mâncăm şi să bem", adică să ne hrănim din el.
b. Isus indică apoi efectele pe care le produce în suflet acest mod "de a ne hrăni din el" prin Euharistie. Împărtăşania euharistică realizează o comuniune de viaţă, o unire vitală, profundă, cu Mântuitorul deja pe acest pământ: "Cine mănâncă trupul meu va trăi prin mine"; "Cine mănâncă trupul meu, rămâne în mine şi eu în el". De aici rezultă o unire profundă care se realizează între Cristos şi creştin prin împărtăşania euharistică. În sfânta Împărtăşanie, viaţa dumnezeiască, aceea care este în Tatăl ceresc, prin Fiul, Isus, trece şi se transmite sufletului nostru; este un mod de a intra din partea noastră în viaţa Preasfintei Treimi.
În al doilea loc, împărtăşania euharistică dăruieşte creştinului capacitatea de a învinge moartea, ea aducând viaţa veşnică: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu - spune Isus - are viaţa veşnică"; "Cine mănâncă din această pâine, va trăi în veci".
În fine, împărtăşania euharistică este şi garanţie a învierii trupului: "Eu îl voi învia în ziua de apoi", asigură Isus.
Aceasta o realizează Euharistia la nivel individual şi personal.
c. La nivel comunitar (adică la nivel de Biserică şi de comunitate creştină), ar trebui să adăugăm ceea ce scrie sfântul apostol Paul corintenilor: "Întrucât este o singură pâine - Euharistia - noi deşi suntem mulţi, suntem un singur trup (trupul mistic al lui Cristos): toţi, într-adevăr, participăm la unica pâine" - Euharistia. Împărtăşania euharistică cu Isus realizează comuniunea de credinţă şi de iubire între ucenicii săi: Euharistia face Biserica, zideşte comunitatea creştină. Şi Conciliul Vatican II afirmă în mod clar: "Nu este posibilă formarea comunităţii creştine, dacă nu avem drept rădăcină şi punct de sprijin celebrarea Euharistiei" (PO 6).
În afară de aceasta, celebrarea euharistică şi împărtăşania, care îi este o adevărată încoronare, încurajează şi determină pe fiecare creştin şi comunităţile creştine, la diferite opere de caritate şi de ajutor reciproc, la activităţi misionare şi la diferite forme de mărturie creştină.
C. Contemplând această minunată şi extraordinară realitate a Euharistiei, rezultă că a ne hrăni din Cristos nu este ceva facultativ, opţional, sporadic. Este condiţie esenţială de viaţă (de mântuire) sau de moarte (spirituală): "Luaţi şi mâncaţi... beţi din acesta toţi..." va spune Isus în momentul instituirii Euharistiei la Cina cea de Taină. Şi se pare că auzim ecoul cuvintelor din Cartea Proverbelor, din fragmentul citit astăzi: "Veniţi, mâncaţi pâinea, beţi vinul pe care l-am pregătit". "Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele său, nu veţi avea viaţă în voi". Suntem, aşadar, invitaţi să ne apropiem deseori de banchetul euharistic pe care înţelepciunea divină a Fiului lui Dumnezeu l-a pregătit pentru noi.
Dar rezultă că trebuie să ne apropiem de Euharistie cu dispoziţii sufleteşti corespunzătoare; nu cu uşurătate, cu superficialitate sau din obişnuinţă, ci cu credinţă şi fervoare mereu crescândă, cu o emoţie şi preocupare mereu nouă; mai ales în stare de har sfinţitor, nu în stare de păcat grav.
"Se povesteşte despre sfânta Ecaterina din Siena că într-o zi trebuia să facă o lungă călătorie, însoţită de un grup de cavaleri. Au pornit la drum dimineaţa devreme. În timp ce mergeau, însoţitorii ei o supravegheau cu atenţie, pentru că era deja renumită şi stimată ca o mare sfântă. Iar ea, spre surprinderea cavalerilor, se plângea din când în când: Mi-e foame! Cavalerii erau uimiţi de aceste plângeri. Apoi au ajuns la o biserică, au intrat cu toţii, şi au luat parte la Liturghie. La sfârşit au luat o gustare pe pajiştea din faţa bisericii. Toţi, în afară de Ecaterina. I-au oferit ceva de mâncare: Ia, Ecaterina. Doar îţi era foame! Iar ea a spus: Da, îmi era foame, dar acum deja am mâncat. Au înţeles în final care era foamea ei. Hrana de care avea nevoie Ecaterina era Cristos în Euharistie".
Sfântul Paul, în lectura a doua de astăzi, ne indică foarte concret dispoziţiile sufleteşti cele mai bune pentru a primi trupul şi sângele lui Cristos:
- "luaţi bine seama cum vă purtaţi": grijă pentru a nu cădea în păcat şi pentru a evita toate ocaziile de păcat;
- "nu trăiţi ca nebunii, ci ca oameni înţelepţi": acea înţelepciune de comportament care vine de la Dumnezeu, care este dar al Duhului Sfânt, şi care se obţine cu rugăciunea;
- "înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu": cu alte cuvinte, căutaţi să înţelegeţi voinţa lui Dumnezeu în orice împrejurare şi străduiţi-vă să o împliniţi cu fidelitate;
- "faceţi să răsune în mijlocul vostru psalmi, imnuri şi cântări de laudă... mulţumindu-i pentru toate lui Dumnezeu Tatăl": este climatul de bucurie, de sărbătoare, de laudă şi de mulţumire în care trebuie să se desfăşoare orice întâlnire a noastră cu Isus din Euharistie.
Dacă ne apropiem deseori de Euharistie cu aceste dispoziţii sufleteşti, putem fi siguri - şi o simţim cu adevărat - că ea este izvorul cel mai bogat al oricărui har şi mângâieri.
Să venim şi noi în biserică, la sfânta Liturghie cu foame şi dorinţă după Dumnezeu, cu foame şi dorinţă de întâlnire cu Cristos, care ni se oferă ca adevărată hrană pentru sufletul nostru.
651 accesări.
