Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Săptămâna pe care o inaugurăm astăzi, cu binecuvântarea ramurilor şi cu citirea patimilor după sfântul evanghelist Marcu, este aşa de mare şi aşa de sfântă încât ea trebuie să fie considerată pe drept piatra nestemată, busola anului liturgic, o adevărată perlă prin profunditatea misterului care are loc în aceste zile.
Însuşi Domnul Isus, care s-a făcut om, este trădat şi răstignit pe cruce, respins şi înmormântat, Dumnezeu care este iubire şi bunătate veşnică.
Dacă în tot timpul anului liturgic am parcurs duminică de duminică, zi de zi istoria iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul său, o istorie desfăşurată în timp, (începând de la creaţie şi până la venirea în lume a lui Mesia, de la întrupare şi până la intrarea sa triumfală în Ierusalim) acum, începând cu această celebrare, îl întâlnim pe Isus şi-l urmărim în momentele cele mai sensibile ale existenţei sale pământeşti, în clipele iubirii supreme. Acum îi însoţim paşii care-l poartă la altarul crucii şi al jertfei, până pe Calvar, îl vedem aşezat în mormânt, ca apoi să-l întâlnim ieşind victorios la o viaţă nouă.
Anunţată de profeţi, într-un chip particular de profetul Isaia, patima lui Cristos devine proba supremă a celui promis de Tatăl şi aşteptat de oameni, iar prin înviere, primim argumentul definitiv al misiunii sale mântuitoare.
De atâtea ori Isus s-a îndreptat spre Ierusalim, spre templu, locul întâlnirii cu Tatăl, unde s-a rugat şi a predicat. De data aceasta, el intră în cetatea sa cu un alt gând, cu un alt scop, intră pentru a împlini planul cel veşnic de iubire al Tatălui. Fiind încă departe de Ierusalim, el le-a vestit ucenicilor şi apostolilor, că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. Şi le spunea aceasta în mod deschis (cf. Mc 8,31).
Paginile din evanghelistul Marcu pe care le-am proclamat în această duminică a Floriilor, ne introduc pe străzile Ierusalimului şi ne prezintă începerea pătimirilor sale. În aceste împrejurări auzim strigătul mulţimilor care anunţă împlinirea timpurilor: "Osana, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David. Osana în înaltul cerului" (Mc 11,9-10). Începe drumul spre Calvar, drumul mântuirii, împlinirea profeţiilor, drama respingerii, a condamnării şi a morţii. Îndată strigătul de "osana" se schimbă în cel de "răstigneşte-l, răstigneşte-l". Replica lui Cristos este tăcerea, rugăciunea, strigătul către Tatăl, iertarea răufăcătorilor şi apoi cuvântul "s-a săvârşit" după care îşi dă sufletul scoţând un strigăt puternic (cf. Mc 15,33).
Acest fapt, care s-a întâmplat acum două mii de ani, continuă şi astăzi să impresioneze lumea, să o provoace, să trezească întrebări şi să câştige admiratori. Săptămâna Sfântă redeschide pagina acelor momente şi ne provoacă şi pe noi. În anii trecuţi, când s-a prezentat pe marele ecrane filmul lui Mel Gibson - "Patimile lui Cristos" - lumea s-a cutremurat din nou, mulţi, foarte mulţi şi-au reexaminat poziţia şi viaţa, au revăzut realitatea şi drama lui Isus şi s-au ataşat profund de el.
Fraţilor preaiubiţi!
Acum e săptămâna patimilor, e săptămâna celor ce cred în Cristos, săptămâna întrebărilor şi a deciziilor. Noi ce vom face, cum vom striga? "Osana, binecuvântat cel ce vine în numele Domnului" sau poate "Răstigneşte-l"?
În aceste zile sfinte, în orice situaţie ne vom afla şi în orice loc vom fi acasă, la serviciu, la şcoală sau pe drumurile vieţii să nu ne închidem urechile, să nu rămânem surzi şi reci la chemarea Bisericii, ci să ascultăm glasul Scripturilor, cuvintele lui Cristos, să-i descoperim încă o dată sentimentele, patima sa arzătoare pentru suflete, iubirea sa nelimitată pentru oameni.
Să nu fim doar simpli spectatori, cum au fost atâţia care l-au văzut trecând pe cale cu crucea pe umeri şi nu au făcut nimic. Să nu fim răutăcioşi şi cruzi, ca acele persoane care l-au condamnat, biciuit şi răstignit. Să ne apropiem mai mult de el şi să ne asemănăm în schimb mamei sale, femeilor sfinte, să ne asemănăm cu milostiva Veronica, cu Simon din Cirene şi cu centurionul, cutremurat de cele văzute, şi să spunem şi noi: "Cu adevărat acesta este Fiul lui Dumnezeu".
În aceste zile binecuvântate, Biserica îi invită pe toţi creştinii să-şi îndrepte gândul, sentimentele şi privirea spre el, să-i stea alături prin compătimirea şi iubirea lor. Ne bucurăm, mai ales, să-i invităm pe tineri, în această zi a lor - Duminica Floriilor, Ziua Mondială a Tinerilor - să-i iasă lui Isus în întâmpinare cu flori în mână şi în suflet, la întâlnirea lor de la ora 17.00, de la catedrală, şi să-l însoţească cu iubirea şi tinereţea lor până pe calvar, până la înviere, căci numai el este vrednic de crezare şi numai el are cuvintele vieţii veşnice.
Îndreptăm apoi un apel de suflet, pe calea undelor Radio Iaşi, către toţi bătrânii şi bolnavii, către cei care au o suferinţă sau o cruce, care stau în casă sau sunt imobilizaţi în pat, să nu uite că Isus îi preţuieşte pe toţi, mai ales pe ei, şi-i cheamă să-şi unească jertfele lor cu jertfa sa. De la ei Isus aşteaptă o iubire mai profundă şi o solidaritate mai mare, în drumul său de suferinţă spre binele întregii omeniri şi a poporului nostru, spre adevărata înviere.
Tuturor o Săptămână Sfântă, binecuvântată, aducătoare de multe mângâieri şi de adevărată biruinţă.
