Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Duminica trecută, dacă vă amintiţi, am celebrat împreună Botezul Domnului. Şi duminica aceasta rămânem încă în preajma acestui eveniment, pentru că suntem convinşi că Botezul nu a fost doar un moment foarte rapid, ci s-a desfăşurat într-o ambianţă de mai multe zile, într-o ambianţă deosebită, pe malurile Iordanului. Sigur că era foarte multă lume, Ioan era o autoritate mare - morală, desigur - la acea vreme, şi mulţimea aceea de oameni care veneau la el pentru a se boteza sau pentru a cere un sfat sau pentru alte motive, la un moment dat, în acea mulţime, zic, vine şi Isus Cristos.
Şi aici are loc această mărturie extraordinară de astăzi. Ioan, adresându-se multor oameni - nu ştim cât de mulţi, dar, oricum, destul de mulţi - ridică mâna şi spune: "Iată, Mielul lui Dumnezeu!". O mărturie plină de teologie, o mărturie care are rădăcini în Vechiul Testament, în mentalitatea ascultătorilor sfântului Ioan. De ce? Pentru că în tot Vechiul Testament - dar într-un mod deosebit în Cartea Exodului - apare prezenţa mielului, un miel jertfit, un miel curat, un miel simbolic, un miel care salvează. Aşa cum ştim, sunt foarte multe referinţe la Mielul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, dar într-un mod admirabil ne apare în două capitole din Exod, 12 şi 13. Mielul lui Dumnezeu apare în contextul unei sărbători evreieşti. Probabil, aceasta este cea mai convingătoare prezentare despre venirea Mielului lui Dumnezeu, Mesia de mai târziu.
Sărbătoare Paştelui are loc în fiecare an, în ziua a 14-a a lunii evreieşti Nisan. Paştele - căci se jertfea mielul de Paşti - amintea, de fapt, de trecerea Domnului pe lângă casele celor care au jertfit mielul de Paşti şi au uns cu sânge amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor, în timpul ce îngerul morţii îi vizita pe cei care nu aveau unse cu sânge uşile lor. Îngerul morţii era ultima din cele zece urgii trimise de Dumnezeu pentru a-şi elibera poporul ales din sclavia Egiptului, ţara robiei.
Peste 1500 de ani mai târziu, în luna a 14-a a lunii Nisan, mielul de Paşte, adevărat de data aceasta, în persoana lui Isus Cristos, a fost jertfit pe o cruce pentru păcatele lumii. Atunci când va veni ziua Domnului, cei care s-au acoperit cu sângele Mielului, prin acceptarea şi credinţa în Isus Cristos, vor fi mântuiţi, în timp ce lumea care a fost împotriva lui Dumnezeu va fi osândită.
Iată, aşadar, această istorie, cu siguranţă Ioan o ştia. Ioan era un vorbitor, era un cunoscător al Legii, era un om religios, era un om coerent, era un vorbitor de seamă. Tocmai de aceea, astăzi ne dă această definiţie excepţională, o definiţie pe care Biserica a preluat-o - şi noi am preluat-o şi o folosim la fiecare Sfântă Liturghie, de trei ori, ba chiar şi la unele rugăciuni, cum aţi observat, la finalul litaniilor, din nou repetăm aceeaşi formulă.
Dar, oare, mă întreb, nu este o formulă seacă? Ce v-a spus până azi? Sau ce vă spune această expresie: Mielul lui Dumnezeu? Toţi am văzut miei, cu siguranţă, şi ne-au plăcut. Sunt, poate, cele mai gingaşe, cele mai plăcute, mai ales la copii, sunt cele mai atractive fiinţe, sunt frumoase prin excelenţă, cred eu. Nu se poate spune aşa ceva despre niciun animal, cred, aşa cum se poate spune despre miel. Şi, mai ales că în lumea orientală mielul era la îndemâna oricui. Alte animale greu trăiesc, dar oile trăiesc cam peste tot. Vedem şi la poporul evreu. Şi prin peregrinarea sa prin pustiu mielul era prezent, prezent ca un simbol al frumuseţii, dar şi ca un simbol al curăţiei. Tocmai de aceea, probabil, multe popoare din Orient l-au preluat ca jertfă. Şi cea mai frumoasă jertfă era tocmai aducerea ca dar a unui miel. Iată-l, aşadar, şi în mentalitatea ebraică şi în mentalitatea lui Ioan Botezătorul.
Tocmai de aceea ne întrebăm: Mielul lui Dumnezeu! Ce bine i se potriveşte lui Isus Cristos! Pentru că el este curat prin excelenţă, el este frumos prin excelenţă şi este jertfit. Vedeţi, cele trei caracteristici ale mielului transpuse în mod admirabil în persoana lui Isus Cristos.
Mărturia lui Ioan este, aşadar, atât de adecvată auditoriului său, contemporanilor săi. Şi mă întrebam: Nouă ne spune acelaşi lucru? Ar trebui să ne spună. Şi dacă îl avem astăzi învăţător pe Ioan Botezătorul, să preluăm astăzi această imagine şi la fiecare Liturghie să ne gândim tocmai la acest aspect: Isus se jertfeşte asemenea mielului pe altar, pentru mine, pentru tine, pentru toţi cei care cred în Isus Cristos.
În al doilea rând, astăzi vedem la Ioan că dă mărturie. Foloseşte chiar acest cuvânt. Ioan când îl vede pe Isus Cristos nu tace, spune, arată cu degetul: Uitaţi-vă, el este! Şi tocmai de aceea consider că în viaţa Bisericii creştine, de două mii de ani, cel mai important lucru a fost mărturia. Noi suntem azi creştini nu pentru că aşa vrem noi, nu pentru că am citit nu ştiu ce, nu pentru că am făcut filozofie, nu pentru că am făcut cine ştie ce deducţii, ci suntem creştini prin mărturie, o mărturie pe care au început-o Ioan Botezătorul, au început-o apostolii, au început-o după aceea prima generaţie de creştini. Şi, iată, de două mii de ani noi suntem creştini prin mărturie. Ni s-a dat mărturie. Şi noi azi, aş putea spune, suntem creştini pentru că părinţii ne-au spus-o, pentru că preoţii ne-au spus-o, pentru că tradiţia ne-o spune, pentru că istoria de două mii de ani face acelaşi lucru: a-l mărturisi pe Isus Cristos.
Această mărturie iată că este atât de frumoasă - şi toţi facem referinţă când suntem că suntem creştini: aşa mi-a spus, aşa am fost învăţaţi, aşa ne-a fost prezentat Isus Cristos. Dar mai apare o întrebare: De ce, totuşi, există atâta lume, atâtea persoane, atâţia tineri care rămân departe de Cristos? Un răspuns pe care l-aş putea da este următorul: Mărturia noastră suferă! De ce primii creştini erau aşa de aprinşi, aşa de înfocaţi în a-şi trăi credinţa lor? Pentru că au primit o mărturie autentică, au primit mărturia sângelui, de exemplu. Au văzut în faţa lor atâţia martiri care au murit pentru credinţa lor, nişte mărturii de excepţie. Ori, astăzi, îmi fac şi mie, dacă vreţi, mea culpa, o fac la toată lumea şi la toţi creştinii: Oare mărturia noastră este cea mai corectă? Oare este prezentat Isus Cristos aşa cum ar trebui el ca Fiul lui Dumnezeu care vine în lume pentru a mântui? O întrebare: Dacă pe dumneavoastră vă întreabă azi, mâine, copilul dumneavoastră, vecinul dumneavoastră, studentul dumneavoastră, elevul la şcoală: Cine este Isus Cristos, ce i-aţi răspunde? Din păcate, eu cred că există de multe ori nişte definiţii mici, nişte definiţii improprii, nişte prezentări neadecvate, nemulţumitoare, ale lui Isus Cristos. Mă gândesc, sigur, la părinţii care au această datorie, de a prezenta concret, clar, corect şi atractiv pe Isus Cristos. De multe ori în cărţi şi la televizor, Isus apare ca un mit, ca o mare personalitate a istoriei, ca unul dintre înaintaşii mari, ca un geniu, dar foarte rar am văzut să fie prezentat Isus Cristos Dumnezeu care vine şi salvează lumea, Isus care vine şi salvează omul, Isus care vine şi curăţă păcatul, Isus care vine şi îndepărtează răul. Mă gândesc că dacă tinerii de azi ar şti foarte bine că fără Isus Cristos nu te poţi realiza, fără Isus Cristos vei fi totdeauna pierdut, fără Isus Cristos nu ai nicio şansă, nu ai nicio realizare pe faţa pământului, dacă toţi părinţii ar prezenta persoana lui Isus Cristos ca totul care salvează, l-ar prezenta ca pe Dumnezeu de care ai nevoie şi fără de care nu poţi trăi, eu cred că altfel ar fi perceput Isus Cristos.
De aceea, astăzi, Ioan ne dă o mărturie de excepţie: El este Mielul lui Dumnezeu. În concluzie, el este cel care ne salvează.
Iată, aşadar, şi persoane care au rămas de multe ori, prezint acum, persoane care au rămas impresionate de mărturia multor oameni, multor oameni creştini coerenţi. Tocmai de aceea spun că prezentarea şi trăirea unui creştin va convinge, va atrage şi va emoţiona pe cei din jur. Iată ce povesteşte Edith Stein, o evreică, o profesoară de filozofie, care s-a convertit la creştinism, a devenit călugăriţă carmelitană şi a murit în lagărul de la Auschwitz. Iată ce povesteşte ea, mergând într-o zi cu o prietenă a sa: "Am intrat într-o biserică din Frankfurt. După ce am străbătut tot oraşul, prietena mea mi-a zis: Haide puţin şi în biserică să vizităm pe cineva. Am intrat câteva momente în catedrală, ea a mers într-o bancă în faţă, eu am rămas să admir catedrala din Frankfurt. Acolo, pe lângă mine a trecut o doamnă cu coşul ei de cumpărături. L-a aşezat jos şi a îngenuncheat profund într-o bancă, pentru a-şi face o rugăciune. Aceasta a fost pentru mine ceva totalmente nou. În sinagogile şi bisericile protestante la care mersesem până acum, se mergea doar pentru oficiile religioase. Însă, aici, venea oricine, multă lume, şi prietena mea, şi doamna cu coşul. Şi în vâltoarea muncilor zilnice, în biserica goală, am văzut că toată lumea intră într-un dialog. Şi atunci m-am întrebat: cu cine oare? Şi mi s-a răspuns: Aici este Isus Cristos cu adevărat! Această întâmplare n-am putut-o uita niciodată şi a fost covârşitoare pentru mine în primirea Botezului creştin".
Iată, aşadar, Isus Cristos, mai întreb odată: Cine este pentru dumneavoastră? Şi care este formula în care îl prezentăm? Dacă Isus este persoana cu care ne întâlnim zilnic, cu care dialogăm în rugăciune, pe care îl vizităm în biserică, care ne oferă totul vieţii noastre şi fără de care nu am putea trăi, atunci cu adevărat suntem creştini care dăm o mărturie autentică.
Pe de altă parte, mari personalităţi, oameni care au ştiut să-şi trăiască credinţa dau aceeaşi mărturie. Iată şi din viaţa marelui om de ştiinţă Pasteur, un scurt eveniment. Mergea cu trenul. Un tânăr student se aşază în tren în faţa marelui om de ştiinţă. Acesta, la un moment dat, îşi scoate rozariul şi începe să se roage cu evlavie. Băiatul, student, cu aroganţa puţinilor săi şi cu o mare ignoranţă, îi spune domnului profesor: "Se pare că încă mai credeţi în aceste vechituri!" "Eu, da, tu nu?" "Eu", răspunse tânărul pufnind într-un hohot de râs, "ştiinţa a demonstrat deja în mod clar că religia este lipsită de orice bază şi fundament, iar Isus Cristos un mit". "Ştiinţa?", replică profesorul, "nu înţeleg! Ai putea tu să-mi explici ce spune ştiinţa?" "Cu mare plăcere", spune tânărul umflat în pene şi cu un aer protector, "daţi-mi adresa şi am să vă trimit câteva cărţi pentru ca să vă puneţi şi dumneavoastră la punct cu ştiinţa modernă". Bătrânul Pasteur scoate din portofel o carte de vizită şi i-o întinse tânărului. Acesta putu citi cuprins de ruşine: Louis Pasteur, profesor la Institutul de Cercetări Ştiinţifice, Paris. Îngâmfatul tânăr cu aroganţă a coborât la prima staţie.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Mărturia oamenilor credincioşi este extraordinară. Astăzi, avându-l pe Ioan Botezătorul ca un model, un om care dă mărturie până la sânge, având această evanghelie în faţa noastră, să ne angajăm, să ne spunem nouă înşine că trebuie lumii de astăzi să vorbim autentic, biblic, cu credinţă, cu convingere despre Isus Cristos. Lumea de azi, mai mult decât am crede noi, are nevoie de Cristos, are nevoie de salvare, are nevoie de martori autentici. Amin.
