Târgu Trotuş

Târgu Trotuş - "Trupul şi Sângele Domnului" (reînfiinţată în anul 1831). Biserică din 1885, renovată şi mărită, sfinţită la 13/26 septembrie 1920, renovată în anii 1936-1937.; fm: 370 (263 î. + 107 j.), cr: 1012

Prezentare

(Lumina creştinului, ianuarie 2002, p. 11)

Târgu Trotuş a fost un vechi oraş şi centru catolic aproape de hotarele Transilvaniei, azi centru comunal din judeţul Bacău, situat pe terasa superioară din stânga râului Trotuş, la o depărtare de 8 km vest de municipiul Oneşti, pe drumul naţional D12A.

Prima menţiune documentară a oraşului apare în privilegiile comerciale acordate de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun la 6 octombrie 1408. Începând din secolul al XIV-lea şi până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea oraşul Târgu Trotuş a ajuns unul din centrele cele mai importante în exploatarea sării din Moldova, important punct de apărare şi de vamă, un centru meşteşugăresc, comercial şi reşedinţa pentru ţinutul Trotuşului.

Pentru a ne da seama de viaţa catolică şi puterea economică a catolicilor din Târgu Trotuş, ajunge să ne gândim că în registrul studenţilor de la Universitatea din Cracovia în anul 1470 era înscris Jonan Stanislau din Trotuşul Moldovei, iar pe plan cultural şi religios în anul 1440 în Târgu Trotuş s-a făcut prima traducere a Bibliei în limba maghiară de către doi pastori husiţi din Ungaria care erau expulzaţi şi s-au stabilit în Târgu Trotuş.

Localitatea Târgu Trotuş este cuprinsă aproape în toate rapoartele şi relaţiile care descriu situaţia Bisericilor Catolice din Moldova. Ca reşedinţă parohială, în secolele XV-XVII are în subordine toate comunităţile catolice din zona Trotuş Oituz şi Caşin însumând un număr de şase filiale. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, mutarea populaţiei către Târgu Ocna şi contopirea ţinutului Trotuşului cu cel al Bacăului au determinat scăderea numărului catolicilor. În această situaţie Trotuşul va rămâne o comunitate mică şi va fi o filială a Parohiei Grozeşti (azi Oituz) timp de aproape 150 de ani, până la începutul secolului al XIX-lea când va deveni iarăşi un centru parohial puternic şi reşedinţa Protopopiatului de Trotuş.

La Târgu Trotuş se pare că a fost construită prima biserică din zid, una din cele mai frumoase şi mai mari, de către Margareta Muşat, principesa Moldovei, bunica domnitorului Alexandru cel Bun (1375) despre care vor aminti toţi vizitatorii apostolici ai Moldovei în rapoartele lor până la sfârşitul secolului al XVII-lea, iar începând din anul 1696 se aminteşte de o altă biserică din lemn lângă actuala biserică.

Din statisticile Bisericilor Catolice din Moldova în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se menţiona că biserica din lemn de la Târgu Trotuş a fost construită în anul 1816 şi apoi refăcută din cărămidă în anul 1844. În locul acestei biserici, pr. paroh Domenic della Posta, în anul 1885, va termina construirea bisericii actuale cu ajutoare băneşti primite de la Sfântul Scaun, iar în anul 1937, prin grija pr. paroh Alois Herciu se va clădi turnul clopotniţă actual. Numărul credincioşilor după terminarea bisericii va creşte rapid de la 400 în anul 1885 la peste 700 de credincioşi în anul 1937. În sediul Parohiei Târgu Trotuş, din anul 1915 până în anul 1956 va funcţiona Decanatul de Trotuş, având în subordine patru parohii de pe Valea Oituzului, Trotuşului şi Tazlăului. Ca preoţi parohi şi decani în această perioadă au fost preoţii Iosif Giorgini, Vincentius Vella, Nazaren Cipolloni, Alois Herciu, Petru Lucaci, Felix Raffaelli, Anton Tălmăcel, Mihai Ghiuzan şi Gheorghe Patraşcu.

Începând cu anul 1955 şi până în anul 1986 s-au dezmembrat un număr de şapte filiale din care cinci au devenit centre parohiale. În prezent, Parohia Târgu Trotuş are trei filiale în subordine (Caraclău, Glodosu şi Viişoara); parohia este încredinţată părinţilor franciscani, paroh fiind pr. Damian Pişta ajutat de pr. Ionel Cristian Diac, pr. Ioan Ghercă şi pr. pensionar Anton Dămoc. În cursul anului 2001, până la data de 1 noiembrie s-au oficiat 19 căsătorii, 22 botezuri, 8 înmormântări şi 39 de copii au primit prima sfântă Împărtăşanie.

Col. (r) Gheorghe Ianău

* * *

Cultul Madonei de Lourdes

(Lumina creştinului, octombrie 2008, p. 11)

Localitatea Târgu Trotuş este o localitate rurală din judeţul Bacău, situată între două oraşe semnificative ale ţării noastre, Oneşti şi Târgu Ocna, aproape de staţiunea Slănic Moldova, bucurându-se totodată de renumele celei mai vechi comunităţi de pe valea Trotuşului, păstrând şi astăzi frumoasele obiceiuri creştine mai ales devoţiunea către sfânta Fecioară Maria. Este o localitate unde convieţuiesc atât creştini de confesiune catolică, cât şi ortodoxă.

Anul acesta, Târgu Trotuş sărbătoreşte două evenimente importante. La 25 septembrie s-au împlinit 120 de ani de la inaugurarea solemnă a cultului Madonei de Lourdes, iar la 6 octombrie se împlinesc 600 de ani de la prima menţiune documentară a localităţii.

Localitatea Târgu Trotuş apare menţionată pentru prima dată în privilegiul comercial acordat de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun negustorilor lioveni la 6 octombrie 1408, stabilind taxele vamale pentru diferite feluri de mărfuri, precum şi locurile unde aceşti negustori urmau să plătească respectivele taxe. În acest document se arată că negustorii lioveni care transportau postav la Braşov trebuiau să plătească "la vama principală în Suceava, de grivnă trei groşi, în Bacău de grivnă un gros şi jumătate, iar în Trotuş de grivnă un gros şi jumătate. Iar când se vor întoarce, de fiecare povară, la Trotuş, câte doi groşi...". Conform cercetărilor arheologice localitatea era mult mai veche.

Dincolo de aceste date istorice se poate descoperi o bogată istorie pe care oamenii locului o duc în spate, cât şi o credinţă fermă care a rămas în sufletul lor în pofida diferitelor influenţe protestante care s-au perindat pe aceste meleaguri. În acest context istoric, un merit deosebit l-au avut misionarii franciscani care au vegheat ca flacăra credinţei să rămână mereu trează în conştiinţa credincioşilor.

La nivelul stadiului actual al cercetărilor, rezultă că localităţile Brăila, Galaţi, Butea, Răchiteni şi Târgu Trotuş au fost primele care au inaugurat statui ale Madonei de Lourdes.

După o lungă perioadă de pregătire pe care a desfăşurat-o parohul acestei comunităţi Domenico Della Posta a sosit şi fericita zi de 25 septembrie 1888, atunci când s-a sfinţit noua statuie a Maicii Domnului de la Lourdes şi în mod oficial se instaura cultul Madonei de Lourdes.

La această sărbătoare au fost prezenţi credincioşi din Târgu Trotuş şi din satele învecinate Tuta, Oneşti, Slănic Moldova, Grozeşti, Satu Nou, Tiseşti, care erau filiale la acea dată, cât şi credincioşi din sate mai îndepărtate, precum Pustiana.

Cu fast somptuos, la ora 10.30, episcopul Iosif Camilli şi-a făcut intrarea în biserică printre două şiruri de credincioşi îngenuncheaţi, unde a început celebrarea şi, însoţit de preoţi, s-a aşezat în faţa statuii Madonei de Lourdes. În momentul dezvelirii acesteia, a răsunat ca un tunet cântecul Fecioara la munte. La cuvântul de învăţătură, episcopul i-a îndemnat pe credincioşi să fie buni creştini, să practice legile lui Isus Cristos, aşa cum Biserica ne propune. Acesta este de altfel şi motivul apariţiilor sfintei Fecioare la Lourdes, unicul şi adevăratul motiv de bucurie pentru Dumnezeu şi pentru mântuire.

După terminarea sfintei Liturghii, s-a făcut o procesiune solemnă prin localitate. Procesiunea s-a sfârşit cu recitarea rugăciunii de consfinţire către sfânta Fecioară Maria, s-a dat binecuvântarea cu preasfântul sacrament şi astfel la ora 14.20 s-a încheiat această sărbătoare despre care necatolicii spuneau că niciodată nu au mai văzut în aceste locuri ceva mai frumos şi mai evlavios.

Ca un gest de recunoştinţă pentru toate harurile primite de la sfânta Fecioară Maria, comunitatea din Târgu Trotuş s-a reunit în ziua de joi, 25 septembrie, la ora 10.30, într-o celebrare euharistică de mulţumire şi apoi s-a făcut o procesiune prin localitate cu statuia Madonei de Lourdes în compania cântecelor mariane şi a rugăciunii Rozariului.

(Informaţiile istorice din acest articol au fost preluate din cartea Adu-ţi aminte, Marie, şi de România, de Dănuţ Doboş, Ed. Sapientia, 2005).

Pr. Anton Mărăndescu

Filiale

• Caraclău — 16 km (1814)
• Glodosu — 25 km (1814)
• Viişoara — 2 km