Cleja

Lumina creștinului, august 1995, p. 12–13 – text revizuit și actualizat în 2026
Parohia Cleja este situată pe dealurile din partea dreaptă a Siretului, pe valea pârâului cu același nume, afluent al Siretului, la aproximativ 20 km sud de municipiul Bacău. Parohiile din imediata vecinătate sunt cele din Valea Mică, Somușca și Faraoani.
Denumirea „Cleja”, unică în țară, ridică o serie de probleme în ceea ce privește originea sa. Specialiștii admit posibilitatea derivării din cuvântul latinesc ecclesia, întâlnit în Transilvania sub forma „eclejie”, cu sensul de proprietate a bisericii, biserică sau parohie. Pe de o parte, evoluția lingvistică „ecclesia – eclejie – clejă – Cleja”, iar pe de altă parte, faptul că toponimul „cleja” se întâlnește în Transilvania cu înțelesul de proprietate a bisericii ori a personalului acesteia pot constitui argumente în favoarea existenței unei similitudini cu toponimul din Moldova.
Documentar, denumirea Cleja este atestată pentru prima dată într-un act datat 3 mai 1588, în care este menționat, printre alții, și Ștefan din Cleja, împreună cu fiii săi. Denumirea se mai întâlnește în această perioadă, de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, în documente din anii 1638 și 1640. Aceste trei documente reprezintă, de altfel, cele mai vechi atestări cunoscute ale localității Cleja.
Existența catolicilor în Cleja este menționată pentru prima dată într-un document din anul 1696. Acesta cuprinde o relatare despre misiunea desfășurată în Moldova de misionarul Bernardino Silvestri, numit în această calitate de Congregația „De Propaganda Fide”, la 5 octombrie 1688.
În document sunt amintite, printre altele, localitățile în care trăiau catolici, precum și numărul locuitorilor, cu referire specială la cei care primiseră sau nu sacramentul Mirului. Astfel, este menționată și localitatea Cleja, cu 76 de persoane. Acest „recensământ” a fost realizat cu ajutorul pr. Aloysius Bevilacqua, paroh în acea perioadă la Faraoani.
Matricolele parohiei încep cu anul 1793, deși numărătoarea credincioșilor (Status animarum) fusese realizată încă din anul 1784. Anul 1793 poate fi considerat anul deschiderii parohiei, fapt care presupunea implicit și posibilitatea, dacă nu chiar necesitatea, existenței unui lăcaș de cult, probabil o capelă. Această situație s-a menținut până în anul 1811, când la Cleja a fost construită o biserică din lemn.
Pe temelia bisericii din 1811 a fost construită, în anul 1839, o altă biserică, tot din lemn. Aceasta a rezistat până la începutul secolului al XX-lea, mai precis până în anul 1906, când a fost construită actuala biserică din Cleja, din cărămidă, în stil romanic. De-a lungul timpului, edificiul a trecut printr-o serie de renovări, impuse atât de trecerea anilor, cât și de necesitățile comunității.
După anul 1990, în partea de răsărit a parohiei, cunoscută sub numele de Buda – zonă în care au fost descoperite, printre alte vestigii arheologice, și monede bizantine –, a fost construită o nouă biserică, în stil romanic, cu elemente gotice. Edificarea acesteia a fost posibilă prin contribuția efectivă a credincioșilor și sub îndrumarea parohului de atunci, pr. Leon Pișta, care s-a ocupat îndeaproape de rezolvarea numeroaselor probleme pe care le presupune o asemenea întreprindere.
Între localitățile catolice din Moldova, Cleja ocupă un loc aparte și prin bogăția patrimoniului său cultural și folcloric. De aici a fost culeasă o varietate impresionantă de creații populare. Tot din Cleja provine și prima variantă a baladei „Miorița” consemnată în graiul local, notată în scris în jurul anului 1843 de preotul Inocențiu Petrás, unul dintre primii și cei mai importanți culegători ai creației populare din zonă, care a slujit ca paroh la Cleja în acea perioadă.
Dintre preoții care au slujit de-a lungul timpului în această parohie îi amintim pe: pr. Iosif Tălmăcel (1920–1921), renumit scriitor bisericesc; pr. Ioan Pogluț (1921–1927), unul dintre cei mai însemnați predicatori ai timpului; pr. Ioan Mărtinaș (1927–1928), bun cunoscător al trecutului catolicismului din Moldova; pr. Francisc Hojden (1928–1970), pasionat botanist și horticultor; pr. Mihai Budău (1970–1975); pr. Mihai Pal (1975–1978); și pr. Petru Dâncă (1978–1982).
Din anul 1982 și până în 1995 a slujit ca paroh la Cleja pr. Leon Pișta. La acea vreme, parohia număra aproximativ 1.150 de familii și 4.800 de credincioși, care frecventau cele două biserici din Cleja și Buda, avându-i ca patroni pe Sfântul Francisc din Assisi, respectiv pe Sfântul Marcu.
În cadrul parohiei a funcționat, o asociație Kolping, constituită ca persoană juridică, cu statut propriu și cu scop caritativ.
La 1 iulie 1995, în urma morții pr. Leon Pișta, a fost numit paroh al comunității din Cleja pr. Augustin Pascaru, care a îndeplinit această misiune până în anul 2008.
În anul 2006 a fost înființată Parohia Romano-Catolică „Sfântul Marcu” Cleja II, desprinsă din Parohia Romano-Catolică „Sfântul Francisc din Assisi” , avându-l ca prim paroh pe pr. Ernest-Ilarion Roca.
Din anul 2008 până în anul 2023, misiunea de paroh al Parohiei Romano-Catolice „Sfântul Francisc din Assisi” Cleja a fost îndeplinită de pr. Iosif Demeterc.
Din anul 2023, paroh al Parohiei Romano-Catolice „Sfântul Francisc din Assisi” Cleja este pr. Valentin Aenoaei.