de pr. Cristian Chinez
În ceea ce priveşte mântuirea, conform Sfântului Paul, trei sunt criteriile esenţiale: din credinţă, prin har şi întru iubire, axarea şi încorporarea în Cristos fiind infinit mai mult decât o simplă relaţionare. Pentru a nu eşua însă în înfăptuire, sunt necesare şi nişte repere. Iată patru, foarte importante: demnitatea umană, care decurge din creaţie (după chipul şi asemănarea divină), conştiinţa apartenenţei (la turma Păstorului divin), experimentarea milostivirii cereşti şi compasiunea (în sensul unui Dumnezeu care suferă împreună cu noi).
Căci însăşi iubirea poate degenera dacă nu este respectată demnitatea persoanei umane sau este canalizată într-o direcţie greşită, fiind preferate soluţiile facile şi lipsite de responsabilitate. Iar a nu te lăsa călăuzit pe calea rânduită de Cristos, oricât de mult ai crede că-l iubeşti pe Dumnezeu, înseamnă rătăcire, dispreţ şi înfumurare. Cât despre amprenta ofensatoare a păcatului, nu foloseşte nici contrabalansarea prin fapte bune şi nici impresia că nu se poate face mai nimic. Singura posibilitate de îndepărtare a poverii infinite este cea a convertirii şi a abandonării în braţele milostivirii dumnezeieşti, în mod sacramental. Nu în ultimul rând, pentru a nu-l "reduce" (în mod grav) pe Dumnezeu la un fel de vraci invocat pentru a scăpa definitiv de boli şi suferinţă, există crucifixul, sinteza compasiunii: Dumnezeu una cu noi. În suferinţă, prin moarte, dar spre înviere.
