de sr. Cristiana Coşa, OSB

Preot diecezan, membru al Mişcării Preoţeşti Mariane, s-a dedicat slujirii celor mai săraci şi a luptat împotriva diverselor forme de nedreptate şi opresiune, precum cele ale traficanţilor de persoane şi de droguri. Alimentat de o viaţă spirituală foarte intensă, a desfăşurat o activitate pastorală profundă, cu multă dăruire.

Nazareno Lanciotti s-a născut la 3 martie 1940 la Roma (Italia), într-o familie originară din Subiaco. După ce a intrat în Seminarul Abaţial, a fost hirotonit preot la 29 iunie 1966. Până în anul 1971, şi-a exercitat slujirea preoţească ca vicar parohial în Parohia "Sfântul Ioan Gură de Aur" din Roma. După ce a aflat despre Operaţiunea Mato Grosso, în anul 1971, cu permisiunea episcopului său, a plecat în Brazilia, în regiunea Mato Grosso, iar în anul următor s-a stabilit în satul Jauru, în extremitatea nord-vestică a Braziliei, la graniţa cu Bolivia, unde a început un apostolat rodnic în favoarea întregii populaţii. Aici a desfăşurat timp de 30 de ani o activitate misionară intensă, susţinută de Euharistie şi de devoţiunea faţă de Sfânta Fecioară Maria.

Odată cu el a luat naştere parohia din Jauru, care a fost înfiinţată la 12 octombrie 1976, dedicată Fecioarei Maria de la Pilar; a fondat 57 de comunităţi ecleziale rurale, unde a instituit adoraţia euharistică zilnică; a înfiinţat un dispensar care, ulterior, a devenit unul dintre cele mai active spitale din regiune; a fondat azilul de bătrâni "Inima Neprihănită a Mariei"; a deschis o şcoală care aduna sute de copii, cărora le oferea şi masa, şi a început înfiinţarea unui Seminar minor.

În anul 1987, s-a înscris în Mişcarea Preoţească Mariană, fiind numit în anul următor responsabil naţional pentru Brazilia. În această calitate, a efectuat numeroase călătorii în toată Brazilia, pentru a organiza întâlniri de rugăciune cu preoţii şi cu familiile din cadrul Mişcării. S-a dedicat, de asemenea, slujirii celor mai săraci şi luptei împotriva diverselor forme de nedreptate şi opresiune precum proiectele traficanţilor de prostituţie şi de droguri, care acţionau de ambele părţi ale frontierei dintre Brazilia şi Bolivia. În acei ani au apărut tensiuni puternice din partea membrilor unei loje masonice, care se opuneau activităţii părintelui Nazareno.

În seara zilei de duminică, 11 februarie 2001, în timp ce îşi încheia cina alături de câţiva dintre colaboratorii săi, doi infractori cu cagule şi arme în mână au pătruns în casă. Grav rănit, a fost transportat mai întâi la spitalul din Cuiabá şi, ulterior, la spitalul siriano-libanez din Săo Paulo, unde a decedat pe 22 februarie 2001, la vârsta de 61 de ani.

Părintele Nazareno, animat de o viaţă spirituală foarte intensă, a desfăşurat o activitate pastorală profundă şi cu multă dăruire.

În ceea ce priveşte martiriul fizic, a murit, după unsprezece zile de agonie intensă, ca urmare a rănii provocate de o armă de foc. În ceea ce priveşte martiriul formal din partea persecutorilor, uciderea sa, departe de a fi fost un jaf eşuat, se dovedeşte a fi fost un act premeditat. În spatele asasinatului se afla un sistem pervers, pentru care activitatea sa pastorală era incomodă.

În ceea ce priveşte martiriul formal ex parte victimae, în perioada cuprinsă între 11 şi 22 februarie, părintele Nazareno şi-a manifestat iertarea faţă de ucigaşii săi.

Uciderea sa i-a adus o faimă puternică şi larg răspândită de martiriu, alături de notorietatea datorată minunilor săvârşite. Va fi beatificat de Papa Leon al XIV-lea în ziua de 13 iunie.