de pr. Iosif Dorcu
La sud de oraşul belgian Charleroi, în Provincia de Namur, se află unul dintre cele mai vechi sanctuare din zonă, cunoscut ca Bazilica "Sfântului Matern" sau Bazilica "Sfintei Fecioare de Walcourt". E vorba despre un edificiu din timpul romanilor, transformat în Evul Mediu într-o biserică.
Sfântul Matern este considerat evanghelizatorul regiunii în secolul al IV-lea. De aceea, episcopul de Liege, Réginard, cu ajutorul unui conte de Walcourt, Oduin, a construit o biserică în cinstea Sfântului Matern, pe care a consacrat-o în anul 1026. Cu ajutorul generozităţii aceluiaşi Oduin s-a reuşit fondarea unui capitul de opt canonici, noul edificiu devenind astfel "biserică colegială".
În anul 1228, un incendiu a distrus biserica. Conform unei frumoase istorisiri, în timpul incendiului, care a distrus aproape totul, statuia Sfintei Fecioare, care se afla în biserică, s-a ridicat deasupra flăcărilor şi s-a aşezat într-un copac din grădina de alături. Când s-a încercat transferul statuii din acel copac, a fost imposibil de a o muta. În această situaţie a fost chemat Thierry al II-lea, principe al oraşului, care, văzând cum stau lucrurile, a promis că va reconstrui biserica colegială şi va fonda o mănăstire, abaţia de Jardinet (distrusă în timpul Revoluţiei Franceze). În momentul în care a făcut această promisiune, statuia a coborât în braţele sale. Noua biserică a fost consacrată în anul 1250.
Începând cu această dată, statuia miraculoasă atrage mereu mulţimi de pelerini. Deşi a fost de mai multe ori avariat sau atacat, sanctuarul nu şi-a pierdut niciodată popularitatea. Sunt cunoscute situaţiile multor păcătoşi convertiţi care, ca penitenţă, veneau în pelerinaj la Fecioara de Walcourt.
În anul 1329, fiind o mare epidemie de ciumă, a fost organizată o procesiune prin localitate, iar epidemia a încetat imediat. Această procesiune ulterior se va face anual pe o lungime de 7 km, pe la mai multe capele şi biserici.
Pelerinajul la Walcourt a fost pus în pericol şi ameninţat în timpul Revoluţiei Franceze, dar a recăpătat amploare la începutul secolului al XX-lea. De exemplu, în anul 1907 au participat la procesiune 40.000 de persoane.
Deoarece Walcourt este aşezat pe o colină, bazilica este vizibilă de la mare distanţă şi impresionează prin formele şi dimensiunile sale. Turnul, cu o înălţime de 64 de metri, la baza acoperişului este flancat de patru turnuleţe, iar pe vârf domină un bulb ce susţine crucea.
Punctul principal de interes îl constituie, desigur, statuia Fecioarei Maria, una dintre cele mai vechi din lume. Este sculptată în stil roman, în lemn de tei şi datează din jurul anului 1000. Fecioara este în poziţie aşezată, cu privirea îndreptată înainte, spre pelerini, iar pe braţe ţine Pruncul care are privirea într-o altă direcţie. Prin secolul al XVII-lea chipurile amândurora au fost acoperite cu mască de argint, dar astăzi, din cauza trecerii timpului au căpătat o culoare neagră. Statuia este aşezată spre venerare deasupra altarului din navata din partea stângă.
Unic în felul său şi excepţional de frumos este jubeul cioplit în piatră albă, amplasat între nava bisericii şi prezbiter şi datează din anul 1531. Este vorba de o tribună susţinută de opt piloni, în care se află 29 de statui, împrejmuite de ornamente minuţios sculptate. În 29 de nişe sunt amplasate tot atâtea statui, ce reprezintă personaje biblice sau sfinţi locali. În partea superioară se vede stema lui Carol Quintul, ceea ce ar însemna că el este donatorul acestui magnific jubeu. Se mai poate vedea şi un relicvariu ce conţine un fragment din crucea lui Isus. Sanctuarul este clasat în Belgia ca patrimoniu excepţional al Valoniei.
Recunoscut pentru marea popularitate a cultului Sfintei Fecioare de Walcourt, Papa Pius al XII-lea a oferit acestui sanctuar titlul de "basilica minor" la 23 mai 1950.
