de pr. Ioan Balan
Fraza provine din prima carte a Sfintei Scripturi, Geneza (4,9), fiind replica evazivă a lui Cain după ce l-a ucis pe fratele său, Abel. În contemporaneitate, această întrebare nu mai este doar o dilemă morală personală, ci o realitate socială şi economică inevitabilă.
Omul modern este pe fugă! Priceput la fuga de responsabilitate, culmea creaţiei - omul - mereu se grăbeşte galopând între două limite. Abil fugar din faţa realităţii, omul se ascunde după deget atunci când vine vorba despre greutatea ce apasă pe spatele aproapelui. Se preface că nu vede! Trece pe trotuarul opus şi întoarce mai mereu capul în altă parte, pentru ca ochii să nu zăbovească pe boala şi durerea celuilalt. Nu îl mai priveşte! Este treaba altora de aici încolo. Unul dintre paradoxurile modernităţii este tentaţia reducerii atenţiei la limitele propriei existenţe alunecând astfel spre un individualism exacerbat. Fratele refuză să mai fie păzitorul aproapelui ajungând până acolo încât se autoblochează în singurătate, ucigând compasiunea şi lăsând empatia să se erodeze.
Ce poate să mai facă? Se înmulţesc ocaziile când nu se mai lasă deranjat de un aproape nedorit, care soseşte la momentul cel mai nepotrivit şi care nu respectă regulile, care nu se anunţă, care îi tulbură obiceiurile, care îi dă peste cap programul.
Pentru a fi "păzitorul fratelui tău" în lumea noastră, trebuie să îmbrăcăm propria atenţie în acţiuni zilnice, concrete şi măsurabile. Nu ai nevoie de fapte măreţe şi gesturi eroice, ci de o schimbare de mentalitate în modul în care interacţionezi cu ceilalţi. Iată cum poţi face acest lucru: oferă atenţie deplină celor din jur, fără a-ţi privi telefonul când îţi vorbesc; nu lua decizii în locul altuia; nu te impune cu orice preţ în faţa nimănui; nu distribui postări care umilesc, dezinformează sau incită la ură; întreabă direct sau trimite-le un mesaj simplu prietenilor care trec prin perioade grele; ajută persoanele în vârstă sau vulnerabile din blocul/satul tău, protejează natura consumând mai puţin plastic; nu risipi alimentele şi reciclează selectiv; ajută-ţi colegii noi sau mai puţin experimentaţi să evolueze; nu pune beţe în roate nimănui; nu rămâne spectator la hărţuire, discriminare sau bârfe distructive.
Doamne, scoate din vocabularul meu expresia "Pe mine nu mă interesează". De asemenea, şi pe aceasta: "Am făcut deja destul!". Când este vorba despre crucea unui frate, eu sunt întotdeauna implicat. Şi când am făcut deja prea mult, rămâne totdeauna spaţiu să fac... şi mai mult.
