de sr. Cristiana Coşa, OSB
Francesco Saverio Truong Buu Diep s-a născut la 1 ianuarie 1897 în provincia vietnameză An Giang, din părinţi catolici. La 2 februarie a fost botezat şi a primit numele marelui sfânt misionar iezuit.
La moartea mamei sale, în anul 1904, tatăl său s-a mutat pentru o perioadă pe teritoriul Cambodgiei. După întoarcerea în ţara natală în anul 1909, Francesco Saverio a fost primit în Seminarul minor al provinciei An Giang. De acolo a trecut la Seminarul major din Phnom Penh, iar după finalizarea studiilor a fost hirotonit preot în anul 1924. În primii ani de preoţie, între 1924 şi 1927, a fost vicar parohial la Ho Tru, o localitate de imigranţi vietnamezi din Cambodgia, iar între 1928 şi 1930 a fost profesor la Seminarul minor. În anul 1930, a fost numit paroh la Tac Say, unde a rămas până la moarte. Parohia nu număra mulţi credincioşi, aşa că s-a dedicat vizitării altor parohii din vecinătate şi îngrijirii a cel puţin şase noi misiuni din localităţile învecinate. În toată această activitate pastorală a dat dovadă de o fidelitate totală faţă de vocaţia sa şi de un zel exemplar pentru binele sufletelor. A oferit Botezul multor oameni în acei ani ai slujirii sale parohiale, chiar şi în ziua morţii sale, când se afla închis într-un hambar împreună cu un grup de săteni.
Textele relatează despre viaţa sa exemplară şi plină de virtuţi, de rugăciune şi apropiere faţă de cei nevoiaşi, creştini şi necreştini deopotrivă. El a asigurat distribuirea celor săraci a terenurilor donate Bisericii, ceea ce a provocat nemulţumirea unui proprietar local de terenuri care, văzându-şi proprietatea împuţinată, nutrea sentimente de ranchiună faţă de el.
Asasinarea părintelui Tuong Buu Diep a avut loc în perioada tumultoasă de la sfârşitul Celui de-Al Doilea Război Mondial. În martie 1945, japonezii i-au alungat pe francezi, iar sfârşitul războiului a adus cu sine ocuparea Vietnamului de către trupele chineze şi britanice. În acest context se înscrie povestea dramatică a părintelui Francesco Saverio care, văzând că pericolul ajunsese şi în sate şi chiar la Tac Say, a fost invitat de francezi şi de alţi preoţi să plece, oferindu-i-se şi un adăpost sigur, dar el a refuzat pentru a nu-şi "abandona turma", conştient fiind de eventualitatea morţii.
În dimineaţa zilei de 12 martie 1946, un grup de militanţi ai sectei caodaistă (o grupare sincretistă care combină elemente din budism, taoism, confucianism şi creştinism), aflat sub comanda unui înalt reprezentant politic cu care Francesco se certase din cauza terenurilor acordate săracilor, a sosit în faţa bisericii şi a reţinut aproximativ 70 de persoane, creştini şi necreştini, precum şi pe părintele Francesco Saverio, pe care i-au închis în două hambare aflate la câţiva kilometri distanţă, cu intenţia de a-i ucide şi de a-i arde pe toţi. În orele următoare, el a fost chemat afară de trei ori. Prima dată s-a întors fără semne de îngrijorare, dar a doua oară a dat de înţeles că situaţia se agrava; şi-a pregătit credincioşii pentru ce era mai rău şi a botezat chiar şi câţiva necreştini.
Din păcate, după a treia chemare, parohul Francesco nu s-a mai întors, ceea ce a dat naştere la cele mai sumbre bănuieli, care s-au confirmat ulterior odată cu descoperirea cadavrului său, aflat într-o stare care trăda o mare cruzime din partea ucigaşilor. După ceva timp, prizonierii au fost autorizaţi să iasă, cu obligaţia de a părăsi satul, şi au văzut că în jurul hambarelor fusese adus material pentru a da foc la tot.
Francesco Saverio Truong Buu Diep a fost beatificat la 2 iulie 2026 de către Papa Leon al XIV-lea.
