de pr. Felician Tiba
Sfinţii sunt modele de credinţă, sunt însoţitorii noştri în credinţă. Într-o zi ei au fost ca noi, cândva şi noi trebuie să devenim ca ei! Începând cu acest număr, la pagina copiilor vom propune câte un model de sfânt, astfel încât, citind despre viaţa lor şi privind la viaţa noastră, să putem spune: "Şi eu pot!". În acest număr al revistei este prezentată "Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu".
Sfânta Fecioară Maria este mama lui Isus, soţia Sfântului Iosif. Ceea ce ştim despre Maria, "fecioara logodită cu Iosif", care provenea din neamul lui David, ştim din cele patru evanghelii. Sunt şi alte scrieri, la fel de vechi ca şi evangheliile, dar în prezentarea noastră ne vom inspira, cum este şi firesc, doar din evanghelii.
Maria nu este asemenea prinţeselor din poveşti despre care nu ştim mai nimic, dar care au puteri magice. Nu ştim unde s-au născut sau cine sunt părinţii lor. Ştim doar că sunt frumoase, că sunt luptătoare înnăscute şi în general trăiesc alături de vreun prinţ.
Maria, despre care vorbesc cele patru evanghelii, este o copilă simplă, care trăia în cetatea Nazaret, din Galileea, în casa părinţilor ei, Ioachim şi Ana.
Deşi era doar o copilă, după obiceiul timpului, ea fusese promisă ca soţie unui tânăr numit Iosif, şi el din neamul lui David. Cei doi, deşi urmau să fie soţi, nu locuiau împreună. Încă nu aveau vârsta necesară şi, prin urmare, nici pregătirea specifică. Ca mulţi alţi tineri, aşteptau ca într-o zi să primească binecuvântarea lui Dumnezeu şi să trăiască împreună ca soţ şi soţie. Până atunci însă fiecare locuia cu părinţii săi.
Maria era o copilă cuminte şi ascultătoare. Îi plăcea să se roage, să-şi ajute părinţii la treburile casei şi era respectuoasă cu cei din jur. Într-una din zile, pe când era în rugăciune, i-a apărut un înger şi i-a spus că va deveni mama Fiului lui Dumnezeu, mama lui Isus.
Momentul o marchează atât de tare, încât abia îşi găseşte cuvintele pentru a înţelege cu adevărat ce voia arhanghelul Gabriel. În simplitatea ei a înţeles că ceea ce avea să urmeze era ceva special. Copilul care urma să se nască era şi el unul cu totul şi cu totul special, era Fiul lui Dumnezeu! Dar cum să se nască Fiul lui Dumnezeu dintr-un om, adică din Maria? Era ceva nemaiauzit până atunci! Dumnezeu este în paradis, el este atotputernic, poate să facă tot ce voieşte, el este sfânt. De ce s-ar face copil şi de ce s-ar naşte printr-o femeie?
Acolo, în faţa îngerului, Maria acceptă că Dumnezeu are o misiune specială cu ea. Înţelege că nu-i va fi uşor, dar că Dumnezeu va fi cu ea şi într-un final totul va fi bine.
De ce primeşte Maria titlul de "Născătoare de Dumnezeu"? Pentru că Isus, Fiul ei, este şi Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu. Noi am învăţat încă de mici de la Catehism că în Dumnezeu sunt trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Fiecare dintre cele trei persoane este Dumnezeu. Nu sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu în trei persoane.
Atunci când Maria primeşte vestea că îl va naşte pe "Fiul lui Dumnezeu", acesta este a doua persoană din Sfânta Treime, Dumnezeu adevărat, ca şi Tatăl, ca şi Duhul Sfânt. Prin urmare, atunci când Maria se oferă să-l aducă în lume pe Fiul lui Dumnezeu, adică pe Dumnezeu, înseamnă că ea devine automat "Mama Fiului lui Dumnezeu"!
Isus este în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Mariei. Dar cum Isus era Dumnezeu, aducându-l în lume pe Isus, Maria devine şi mama lui Dumnezeu! De aici şi titlul pe care îl acordă Biserica de "Născătoare de Dumnezeu".
Ce avem de învăţat de la Sfânta Fecioară Maria, "Născătoare de Dumnezeu"? Aşa cum ea l-a primit cu bucurie pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, şi noi trebuie să-l primim în viaţa noastră cu aceeaşi bucurie.
