de pr. Petru-Sebastian Tamaş

Calitatea dialogului pe care îl porţi cu copilul tău poate determina atitudinea lui faţă de Dumnezeu şi Biserică. Iată câteva ingrediente pentru un dialog ce i-ar putea înflăcăra din nou inima ca să-l iubească pe Isus şi să îmbrăţişeze credinţa.

Nu te enerva! Cine se enervează, pierde. Dacă ne enervăm, nu mai suntem în măsură să analizăm raţional ideile ce ne contrazic. Vom deveni agresivi, dar nu convingători. Volumul vocii creşte, dar dialogul se blochează, deoarece nu ne mai ascultăm unul pe altul. Ridicarea tonului nu ne face mai convingători. A rămâne calm este esenţial pentru a continua dialogul.

Fii umil! Dacă nu am fi beneficiat de harul Domnului, şi noi ne-am fi îndepărtat de Biserică. Nu e cazul să vorbim de sus copilului nostru şi nici să îl insultăm. Într-un moment al vieţii, fiecare dintre noi a greşit şi i-a întors spatele lui Dumnezeu.

Fii empatic! Este important pentru copil să perceapă că noi înţelegem şi simţim ce simte el, nu doar că îl ascultăm.

Exprimă ceea ce simţi! Este bine ca el să ştie că deciziile lui ne provoacă suferinţă. Îi putem spune: "Mă doare că nu te văd la Sfânta Liturghie, deoarece ştiu că pierzi multe dintre darurile pe care Dumnezeu ţi le poate da. Ştiu că ai motive pentru aceasta, dar tot mă doare." Afirmaţiile noastre să nu aibă însă un caracter moralizator.

Ia o pauză! Dialogul nu trebuie forţat, deoarece drumul întoarcerii poate fi lung. Este nevoie de multe discuţii pentru a observa un rezultat. De aceea, să nu ne fie teamă să luăm uneori o pauză din dialog.

Nu inventa răspunsuri! Când nu ştim să dăm un răspuns la o obiecţie, să nu încercăm să improvizăm o explicaţie. Să cerem timp pentru a ne informa, iar când avem răspunsul, să-l oferim cu blândeţe. Să fim siguri că există un răspuns la toate obiecţiile existente, chiar dacă, pe moment, nu îl avem la îndemână.

Pune întrebări tip "pietricica din pantof"! Există întrebări care rămân în mintea celuilalt, aşa cum o pietricică rămâne în pantof şi lasă urmă în picior. Aceste întrebări îl vor frământa până când va găsi un răspuns. Ele îl fac pe copil să gândească, îl provoacă să reexamineze din alt unghi o idee. Iată câteva exemple: Care este cel mai important argument pentru existenţa lui Dumnezeu şi ce este în neregulă cu el? Care este cel mai bun motiv pentru care să mergi la Liturghie şi de ce nu eşti de acord cu el?

Transmite bucurie! Atitudinea este mai importantă decât cuvintele. Putem avea cele mai bune argumente şi cele mai provocatoare mărturii, dar dacă suntem duri şi nefericiţi, niciun tânăr nu va dori să aibă de-a face cu noi. Biserica nu este un refugiu pentru oamenii trişti. Bucuria adevărată este foarte atractivă, iar tinerii vor dori să ştie de unde vine această bucurie. Nimeni nu doreşte să se însoţească în viaţă cu oameni posaci şi cicălitori. Ar fi frumos să ne întrebe lumea ce ne face să fim aşa fericiţi, iar noi să le răspundem: "Este pentru că îl cunosc pe Isus Cristos, iar el mă umple de bucurie." Noi îi atragem pe alţii la Isus, radiind de bucuria lui în viaţa noastră. Maica Tereza de Calcutta ne-a invitat să zâmbim des, dar nu prea mult şi fals. Să împărtăşim cu ceilalţi bucuria şi pacea pe care ne-o aduce credinţa! Nimeni nu va putea susţine că încrederea în Dumnezeu nu ne-a adus bucurie. Tinerii vor fi atraşi de mesajul nostru dacă avem convingere şi pasiune. Să avem grijă ca pasiunea să nu devină agresivă şi sufocantă.

Credinţa catolică este o credinţă a bucuriei, iar invitaţia noastră pentru cei îndepărtaţi este să se întoarcă nu într-o închisoare a tristeţii, ci în casa bucuriei.