de sr. Cristiana Coşa, OSB
Laică terţiară carmelitană, viaţa ei a fost o căutare constantă a desăvârşirii evanghelice la şcoala spiritualităţii carmelitane, urmând calea cea mică a copilăriei spirituale a Sfintei Tereza a Pruncului Isus. A trăit o credinţă simplă şi profundă, dedicându-se complet lui Dumnezeu şi aproapelui.
Venerabila Slujitoare a lui Dumnezeu Kunegunda Siwiec s-a născut la 28 mai 1876 în Siwcówka, în partea de sud a Diecezei de Cracovia (Polonia), şi a crescut într-o familie numeroasă de buni creştini, fiind al zecelea dintre cei unsprezece copii a doi proprietari de pământ. Ea nu a mers la şcoală, fiind prea departe, dar a învăţat să scrie şi să citească de la un fermier din sat, care se oferea să-i înveţe pe copii în după-amiezile de iarnă.
A primit sacramentele şi a crescut lucrând la câmp şi în croitorie. După ce l-a întâlnit pe părintele misionar redemptorist Bernard Łubieński, acum venerabil, s-a despărţit de logodnicul ei şi s-a alăturat Apostolatului Rugăciunii către Preasfânta Inimă, devenind în acelaşi timp devotată Rozariului viu. La 3 septembrie 1897, a primit sacramentul Mirului de la episcopul de Cracovia, viitorul cardinal Jan Puzyna. În anul 1902, a absolvit cursul pentru fete organizat de "Sidziniarki", un grup de femei laice cu vot de castitate, dedicate catehezelor în parohii şi pregătirii persoanelor pentru sacramentele Spovezii, al Împărtăşaniei şi al Căsătoriei.
Când Kunegunda a auzit că Józef Czernecki, fiul organistului parohiei, dorea să intre la seminar, l-a sprijinit spiritual şi financiar în vocaţia sa. După moartea părinţilor ei în anul 1924, a făcut primele voturi în Ordinul Terţiarelor Carmelitane, primind numele de Tereza a Pruncului Isus. Împreună cu seminaristul Czernecki a lucrat la înfiinţarea unui centru pedagogic în satul său, pe un teren pe care îl moştenise, căruia i-a alăturat o capelă dedicată Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Lucrările, susţinute de localnici, au fost finalizate în decurs de un an, iar la 3 octombrie 1929, bisericuţa a fost sfinţită şi încredinţată Surorilor Învierii, care şi-au stabilit acolo mănăstirea. În anul 1942, un nou capelan al surorilor, părintele Bronisław Bartkowski, a sosit în sat şi a devenit duhovnicul ei. Lui i-a povestit mesajele interioare pe care le avea după ce primea Sfânta Împărtăşanie. Îndemnată să transcrie conţinutul acestor mesaje, ea i le-a dictat părintelui Bartkowski, care le-a transcris timp de 13 ani, până în anul 1955. În anul 1946, a urmat exerciţiile spirituale predicate de Mons. Stefan Wyszyński, pe atunci episcop de Lublin, mai târziu arhiepiscop de Varşovia, iar acum fericit, care a vizitat adesea Centrul fondat în Siwcówka, interesându-se de ea şi vizitând-o la domiciliu, unde se retrăsese din cauza dificultăţilor ambulatorii şi a pierderii parţiale a vederii. În ciuda faptului că era imobilizată la pat, a continuat să ofere cateheză şi alinare tuturor celor care veneau la ea, atraşi de blândeţea şi de sfaturile ei spirituale.
Credinţa i-a fost alimentată de rugăciunea asiduă, susţinută constant de adoraţia euharistică şi de devoţiunea specială faţă de Fecioara Maria, Sfântul Iosif, Sfânta Tereza a Pruncului Isus şi Sfânta Tereza de Ávila. Nimeni din sat nu era la curent cu experienţele ei mistice profunde, pe care le dezvăluia doar confesorului ei şi pe care le trăia cu mare echilibru, discreţie absolută şi umilinţă.
În ultimii ani ai vieţii sale, marcaţi de neputinţă, a dat o puternică mărturie de încredere şi răbdare, oferind toate suferinţele Domnului. Epuizată de boală, Kunegunda a murit la 27 iunie 1955. Faima sfinţeniei sale, răspândită deja în timpul vieţii, s-a intensificat după moartea sa, iar numărul de credincioşi care merg în pelerinaj la mormântul ei este neîntrerupt şi astăzi.
A fost declarată venerabilă de Papa Francisc în Anul jubiliar al Speranţei.
