de sr. Iuliana Neculai, NDS
Tabloul biblic pentru trieniul pastoral (2025-2028) este textul ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24,13-35). Continuăm aprofundarea acestui text, concentrându-ne pe aspectul geografic subliniat de evanghelistul Luca: ucenicii vin de la Ierusalim (vv. 13-14) şi ucenicii se întorc la Ierusalim (vv. 33-35). Aspectul geografic este un element important în stabilirea structurii, redată în ediţia din luna precedentă.
Destinaţia celor doi ucenici este situată în raport cu Ierusalimul, care este punctul central nu doar al împlinirii misiunii lui Isus, ci şi al înţelegerii teologice a acesteia. Locaţia exactă a Emausului prezintă un interes periferic, nota geografică serveşte la asigurarea apariţiei lui Isus în vecinătatea Ierusalimului. Singurul caz în care Luca mai dă o indicaţie de distanţă este atunci când încheie relatările sale despre apariţii în nararea înălţării: "s-au întors la Ierusalim [...], care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă" (Fap 1,12). Din nou, activitatea este relatată cu referire la Ierusalim, care este menţinut ca locaţie centrală. Ierusalim nu este doar în vecinătatea locului înălţării lui Isus, ci şi punctul de plecare pentru mărturia Bisericii (cf. Lc 24,47).
Preocuparea lui Luca este de a arăta Ierusalimul ca locul în care se împlineşte vizita mântuitoare a lui Dumnezeu. Dacă punctul de referinţă al textului este Ierusalimul, care desemnează semnificaţia teologică a vizitei lui Dumnezeu în viaţa şi moartea lui Isus, cadrul relatării este reprezentat de călătoria spre şi dinspre Ierusalim. Ucenicii sunt pe drum, dar direcţia drumului lor este departe de Ierusalim. Acest lucru este în contrast cu ceea ce Luca a prezentat ca fiind direcţia necesară a drumului lui Isus: "Nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului" (13,33).
Având în vedere uzul termenului Ierusalim în teologia lui Luca, se poate spune că cei doi ucenici merg în direcţia greşită. Dar, chiar dacă este o distanţă între ei şi Ierusalim, nu se pot distanţa de ceea ce s-a întâmplat acolo. Călătoria pe care o fac nu este doar o călătorie exterioară: întrucât nu pot lăsa în urmă evenimentele recente, ci vorbesc despre "toate cele întâmplate", ei fac o călătorie interioară pentru a vedea dacă pot da un sens evenimentelor pentru ei înşişi. Aşadar, călătoria spre Emaus este: din exterior spre interior, de la confuzie la înţelegere, de la deznădejde la speranţă, de la orbire la recunoaştere, de la absenţă la prezenţă. Fără să ştie, ei se află într-un pelerinaj către o persoană, nu către un loc: fuga lor din Ierusalim se dovedeşte a fi un pelerinaj al inimii pentru a-l întâlni pe Domnul. Integrarea evenimentelor petrecute la Ierusalim, mai ales a suferinţei lui Isus în viaţa ucenicilor şi în viaţa noastră, este imposibilă fără o intervenţie, o vizită din partea lui Dumnezeu, aşa cum putem vedea în istoria ucenicilor care merg spre Emaus.
În concluzia textului, Luca pregăteşte scena pentru apariţia de la Ierusalim. "În aceeaşi zi" (v. 13) devine "în acelaşi ceas" (v. 33), deoarece Luca subliniază urgenţa ucenicilor de a comunica experienţa lor şi de a împărtăşi bucuria lor. Destinaţia lor este Ierusalimul, acelaşi loc pe care l-au lăsat în urma lor mai devreme în cursul zilei. Din nou, Ierusalimul este menţinut ca centru geografic şi teologic: toţi participanţii la drama pascală sunt atraşi în mod deliberat acolo, la locul răstignirii, locul deziluziei absolute în materie de credinţă. Domnul înviat va apărea la Ierusalim, unde va vorbi despre viitoarea acţiune misionară "începând de la Ierusalim" (Lc 24,47). Cele trei relatări din Lc 24 (1-12; 13-35; 36-53) se încheie toate cu întoarcerea la Ierusalim şi cu adunarea ucenicilor.
