Biserica este misionară (VII)
de pr. Florin-Petru Sescu
"Uniţi în Cristos, uniţi în misiune" rămâne invitaţia Papei Leon al XIV-lea pentru acest an misionar. Suntem invitaţi să conştientizăm faptul că doar dând dovadă de unitate şi eliminând scandalul dezbinării (AG 29) putem da cea mai frumoasă mărturie despre credinţa noastră în Isus Cristos.
Într-o lume din ce în ce mai dezbinată şi fragmentată, unitatea şi colaborarea dintre membrii şi structurile Bisericii Catolice pot fi imboldul spre armonia şi pacea lumii întregi. Putem da mărturie despre Isus Cristos numai atunci când trăim conform dorinţei sale: "Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii" (In 13,35).
Prin anii '90, în actuala zonă a Diecezei de Niigata, Japonia, s-a petrecut următorul fapt. În fiecare duminică seară un grup de tineri se reunea pentru a studia catehismul şi pentru a învăţa cum să slujească la Sfânta Liturghie. Deoarece aceştia considerau slujirea aceasta un lucru important, şi-au luat angajamentul de a nu-l mai ofensa pe Dumnezeu. Într-o seară, terminând întâlnirea după ora 20.00, trei dintre ei s-au oprit la un local pentru a lua cina. Doi oameni beţi, colegi de muncă în aceeaşi fabrică, au intrat în local şi au început să-i insulte şi chiar i-au lovit. Deşi doi dintre ei aveau şi statura necesară şi puterea de a riposta, având în minte promisiunile făcute lui Isus, niciunul nu a sărit la bătaie. Văzând că nu obţin nicio reacţie, agresorii au plecat, dar a doua zi şi-au cerut iertare şi le-au mulţumit că nu i-au lovit. Vestea modului exemplar în care s-au comportat a ajuns la urechile tuturor angajaţilor din fabrică. După acel episod, 300 de oameni s-au interesat cine este Isus Cristos şi ce înseamnă Biserica Catolică. Aceasta a fost cea mai frumoasă mărturie misionară care a reuşit să convertească mai mulţi oameni, chiar decât strădaniile unui preot misionar german cu un an înainte.
Documentul conciliar Ad gentes ne spune la punctul 36: "Toţi fiii Bisericii trebuie [...] să cultive în ei înşişi un spirit cu adevărat catolic şi să-şi angajeze puterile în opera evanghelizării. Să ştie însă cu toţii că prima şi cea mai însemnată datorie a lor pentru răspândirea credinţei este trăirea profundă a vieţii creştine". Ar fi greşit să credem că mărturia pentru Isus Cristos se poate face doar declarativ, prin cuvinte şi în mod solitar, fără a trăi nimic din ceea ce spunem, fără a trăi în armonie cu aproapele. Ar fi greşit să acţionăm singuri, având în minte doar planurile şi intenţiile proprii, fără a lua în seamă aportul celorlalţi în evanghelizare.
Colaborarea în activitatea Bisericii Catolice, dar mai ales în răspândirea împărăţiei lui Dumnezeu, este fundamentală. Mărturia comunitară de viaţă, trăită în armonie şi pace, este cea mai eficace formă de evanghelizare. Acelaşi punct din Ad gentes mai spune: "Râvna lor în slujirea lui Dumnezeu şi iubirea lor faţă de aproapele vor aduce un nou suflu spiritual întregii Biserici, care va apărea ca un steag înălţat pentru popoare, «lumină a lumii» (Mt 5,14) şi «sare a pământului» (Mt 5,13). Această mărturie de viaţă va fi mai eficace dacă va fi oferită împreună cu alte grupări".
Activitatea misionară va rămâne mereu marcată de acest aspect al unităţii şi al colaborării. Isus Cristos este fundamentul unităţii tuturor eforturilor Bisericii, atât în privinţa credincioşilor, cât şi în privinţa structurilor. Biserica întreagă, ierarhie şi laici, congregaţii şi asociaţii, mişcări şi grupuri ecleziale, toate gravitează în jurul lui Cristos. A trăi din Iubire şi cu iubire rămâne fundamentul mărturiei noastre. Numai uniţi în misiune vom răspândi împărăţia lui Dumnezeu.
