de pr. Cristian Chinez
Pentru a reda evenimentul Învierii este folosită uneori asemănarea cu ceea ce se verifică în domeniul biologic în sens de metamorfoză (transformarea din larvă târâtoare în insectă zburătoare). Încercarea ţine mai mult de forma mentis (mod de a gândi). Căci măreţia misterului pascal tinde spre alt nivel decât cel strict material, depăşindu-l cu mult chiar şi pe cel spiritual, acesta din urmă fiind şi el supus la tot felul de "metamorfoze".
Referindu-se tocmai la "noua" spiritualitate occidentală, Frédéric Lenoir (filozof şi sociolog al religiilor) vorbeşte despre "metamorfoze ale lui Dumnezeu", când, de fapt, transformările se verifică în modul de abordare a fenomenului religios. Oricum, el identifică zece tendinţe: 1) orizontul umanist (cu accent pe toleranţa morală); 2) primatul raţiunii critice (scepticism); 3) şi al autonomiei individuale (cu accent pe probabilism); 4) căutarea fericirii exclusiv în lumea aceasta; 5) diferenţierea funcţională (un fel de "merge şi aşa"); 6) secularizarea (cu accent pe "privatizarea" a ceea ce ţine de religie); 7) promovarea gândirii magice (cu accent pe contactul palpabil); 8) dorinţa de a se "racorda" la un cosmos viu (cu varianta horoscop); 9) globalizarea (cu încercări de tip New Age); 10) fluiditatea (în sensul de a circula fără a prinde rădăcini).
Dincolo de toate acestea, mai există oare loc şi pentru ancorare, apartenenţă, experimentarea continuă a harului şi a adevărului de neclintit...?
