a consemnat Sergiu-Gabriel Tamaşi
Pe drumul spre Sfânta Preoţie, viitorul slujitor al altarului are parte de câteva momente speciale, printre care îmbrăcarea reverendei (anul III), primirea ministerului lectoratului (anul IV) şi ulterior a ministerului acolitatului (anul V). În ziua de 15 martie, la Seminarul Mare din Iaşi au fost instituiţi cinci lectori şi opt acoliţi. Câţiva dintre ei au binevoit să ne împărtăşească trăirile de la acest moment.
- "Mă simt recunoscător faţă de Dumnezeu pentru darul lectoratului primit astăzi, pe care sunt chemat să-l fructific în fiecare clipă, pentru a fi un vestitor râvnic al Cuvântului. Am trăit momente de bucurie şi emoţie profundă, conştientizând că această misiune presupune ascultarea Cuvântului, dăruire totală şi slujirea oamenilor cu o inimă deschisă şi generoasă. Sunt recunoscător şi celor dragi şi le mulţumesc pentru faptul că mi-au fost alături, m-au încurajat şi m-au susţinut. Îmi doresc ca, prin proclamarea Cuvântului, să transmit nu doar un conţinut, ci iubirea şi prezenţa lui Dumnezeu." (Marius Bereş, lector)
- "Moment de har, de bucurie şi de responsabilizare - astfel am înţeles ceea ce s-a întâmplat în cadrul Sfintei Liturghii de instituire a noilor lectori şi acoliţi. Este moment de har, deoarece harul lui Dumnezeu este cel care ne cheamă, lucrează în noi şi împlineşte planul său divin, folosindu-se de disponibilitatea şi de răspunsul nostru la chemarea sa. Este moment de bucurie, deoarece nu poţi rămâne trist, nepăsător sau inert în faţa unei asemenea misiuni încredinţate. Este, în acelaşi timp, moment de responsabilizare, deoarece nu este o decizie de moment sau de oportunitate, ci un angajament ferm, asumat cu seriozitate" (Daniel-Marius Filip, lector)
- "Fulton Sheen spunea: «Euharistia este şcoala iubirii. Acolo învăţăm că a iubi înseamnă a te dărui, a te frânge şi a te lăsa consumat pentru binele celorlalţi». Aceste cuvinte surprind bine ministerul acolitatului pe care Biserica mi l-a încredinţat. A fost o sărbătoare frumoasă şi emoţionantă, trăită alături de cei dragi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a binevoit să mă cheme pe drumul spre Sfânta Preoţie şi tuturor celor care - cunoscuţi sau necunoscuţi - m-au ajutat să merg înainte. Mă rog ca Dumnezeu să-mi dăruiască harul de a sta cu vrednicie lângă altarul său, de a rămâne uimit în faţa iubirii sale care ni se oferă în Sfânta Euharistie şi de a pune în practică, în viaţa mea, ceea ce spunea Fulton Sheen." (Claudiu Ciasăr, acolit)
- "Prin primirea ministerului acolitatului am făcut încă un pas pe drumul către Sfânta Preoţie. Această slujire, primită cu bucurie, mă cheamă la o apropiere mai intimă de Cristos prezent în taina euharistică. Acolitul începe să înţeleagă şi să înveţe treptat logica lui Dumnezeu: logica dăruirii. Ministerul pe care Biserica mi l-a încredinţat mă invită, în mod deosebit, să mă las transformat de misterul euharistic. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest moment de har şi tuturor celor care m-au însoţit prin rugăciune şi exemplu." (Dominik-Antonius Panaitescu, acolit)
- "Sărbătoarea în care am primit slujirea acolitatului nu a fost doar o ceremonie emoţionantă, ci un pas asumat conştient: o chemare de a fi şi mai aproape de sfântul altar. Atunci când episcopul mi-a înmânat vasul cu pâine pentru celebrarea Euharistiei, am simţit o recunoştinţă copleşitoare pentru harul de a sluji la masa Domnului şi de a duce Sfânta Împărtăşanie fraţilor mei. Momentul care m-a marcat cel mai mult a fost în timpul omiliei. Preasfinţitul Petru Sescu ne-a vorbit despre legătura vitală pe care un acolit trebuie să o aibă cu Euharistia, mai ales în tăcerea adoraţiei. Pornesc pe acest drum cu dorinţa de a sta cât mai des în faţa Preasfântului Sacrament." (Ionuţ Ciobanu, acolit)
