Curajul de a menţine gândul şi fapta

de Amalia-Adalmina Bolea

Ne rugăm luna aceasta pentru preoţii care se confruntă cu momente de încercare în vocaţia lor: ca ei să găsească ajutorul de care au nevoie, iar comunităţile să îi susţină cu înţelegere şi rugăciune.

Vă invit să pornim de la textul din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Efeseni (6,13-14): "De aceea, luaţi armura lui Dumnezeu ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi, după ce veţi fi învins toate, rămâneţi în picioare. Aşadar, staţi drepţi, încinşi la mijloc cu adevărul şi îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii."

Citind aceste rânduri, am putea crede că lupta este simplă şi că un preot trebuie să fie mereu un soldat invincibil. Avem iluzia că o alegere de viaţă, odată făcută, devine automat uşor de respectat şi de trăit zi de zi.

Însă vă propun să ne oprim o clipă asupra propriilor noastre alegeri şi jurăminte. Au părut ele mai uşoare doar pentru că ne-am hotărât la un moment dat să le facem?

Realitatea zilnică a fiecăruia dintre noi este, uneori, o luptă permanentă între convingerea interioară a unei decizii şi comportamentele pe care le avem. Adevărata provocare nu este momentul în care rostim alegerea, ci menţinerea ei. Rostirea unui legământ este un act de o clipă, păstrarea şi practicarea lui presupune eforturi zi de zi, luni, ani, zeci de ani.

Dincolo de cuvinte, marea provocare rămâne congruenţa: adică să existe un drum drept între ceea ce gândim, ceea ce spunem şi ceea ce facem. Pacea nu vine din absenţa greşelii, ci din determinarea de a rămâne fideli propriei alegeri.

Demnitatea începe cu respectul de a ne recunoaşte propriile slăbiciuni şi de a încerca să corectăm, mai ales prin fapte, durerile provocate celorlalţi şi nouă. Doar după ce am înţeles cât de greu este să ne ridicăm mereu putem să ne pronunţăm asupra căderii altuia.

Să ne rugăm ca preoţii aflaţi în criză să regăsească acea pace, linişte şi determinare care i-au ghidat la început. Şi să ne amintim că, dincolo de haina preoţească, se află un om care încearcă, la fel ca noi toţi, să rămână în picioare în mijlocul furtunii.