Prelucrare de pr. Felician Tiba
De astăzi nu mai accept ca mama şi tata să facă în locul meu! Şi eu pot! Şi eu va trebui ca într-o zi să înfrunt vicisitudinile vieţii! Şi eu trebuie să ştiu, trebuie să încerc, trebuie să vreau, trebuie să pot!
Ştiu, sunteţi făcuţi să iubiţi, altfel nu aţi fi fost părinţii mei, dar lăsaţi-mi şi mie spaţiu să încerc!
Ştiu că sunteţi capabili de mari sacrificii, dar şi eu am darurile pe care Dumnezeu mi le-a dat şi pe care trebuie să le folosesc!
Ştiu că aţi vrea să fiu cel mai bun, dar dacă faceţi în locul meu nu voi putea fi niciodată cel pe care vi-l proiectaţi!
Ştiu că vreţi să fiu un bun fotbalist, un bun karateka, să ştiu engleză, să ştiu să cânt cu vocea şi la vreun instrument, să înot bine, dar lăsaţi-mi şi mie spaţiu! Încă sunt un copil şi vreau să trăiesc din plin copilăria!
Ştiu că vreţi să fiu premiant, să fiu cel mai bun din clasă, de aceasta îmi cereţi mereu să studiez, dar eu am nevoie şi de aer, să zburd, să ţip, să alerg prin iarbă, să urc pe munte, să mă bălăcesc în apă, să mă julesc la genunchi, să fiu înţepat de ţânţari şi mâncat de muşte. Să-mi fac curat în cameră, să-mi strâng hainele şi să le pun la locul lor. Să-mi curăţ încălţămintea şi să fac şosetele perechi atunci când sunt strânse de la uscat.
Ştiu că m-am ridicat de multe ori de la masă fără să-mi duc măcar farfuria la spălat. Chiar vreau să spăl vasele, să curăţ cartofi, să duc coşul cu gunoi. Multe lucruri simple aş vrea să fac acum, ca la un mâine să pot face lucruri cu adevăr mari şi importante.
Ştiu că vreţi să faceţi în locul meu, dar nu uitaţi că şi eu trebuie să ştiu într-o zi! Trebuie să ştiu de toate, pentru că voi, o ştiţi mai bine decât mine, într-o zi nu veţi mai fi, iar eu, eu ce voi face dacă voi aţi făcut în locul meu?! Nu, de azi nu mai accept! (Timotei)
