de pr. Cristian Chinez
Gânditorul Petre Ţuţea are câteva formulări remarcabile cu referire la mister. Nu la orice fel de mister. Căci, conform lui, "misterul care se leagă şi se dezleagă devine problemă şi nu mai e mister". Sublinierea cea mai importantă este însă următoarea: "Misterele sunt supranaturale şi constituie singurele mijloace de ieşire din înlănţuirea cosmică, din limitele comunităţii şi din mărginirea personală". Prin urmare, ele nu au nevoie să fie explicate. Iată de ce, potrivit aceluiaşi gânditor, "preotul creştin nu tălmăceşte misterele, ci le comunică, fiind învăluit ritualic de ele, ca şi credincioşii".
Dar oare Sfântul Paul nu spune cam acelaşi lucru? "În timp ce iudeii cer minuni, iar grecii caută înţelepciune, noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit..." Misterul crucii - dacă se încearcă explicaţii umane - riscă să fie considerat fie "slăbiciune", fie "nebunie"; o spune Apostolul.
Revenind la Ţuţea, acesta remarcă: "Religia e expresia unui mister trăit, pe când ideologia e ceva construit", iar "creştinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut". Prin urmare, trebuie să te laşi purtat de mister spre Dumnezeu şi nu numaidecât să pui în practică ceva ce te depăşeşte. Concreteţea decurge, în sens moral, după constatarea propriei nevrednicii, dar tocmai pentru că o astfel de experienţă nu te striveşte... Lăsându-te învăluit de mister, te ridici încetul cu încetul. Chiar şi prin "misterele" Rozariului.
