Teodora G.
Suntem cinci fraţi, iar cel mai mic încă nu este la şcoală. Eu sunt în clasa a XII-a şi de multe ori mă gândesc la părinţii mei, cât sunt de preocupaţi cu privire la viitorul nostru. Trei dintre noi facem meditaţii, pentru că la sfârşitul anului şcolar vom avea examene: clasa a IV-a, a VIII-a şi eu. Unul dintre părinţi lucrează ca să plătească meditaţiile noastre, abonamentele la autobuz şi telefon. Pentru că sunt cea mai mare, nu prea îndrăznesc să cer prea multe, ci mă străduiesc să-i înţeleg pe părinţi cât de mult efort fac ca noi să avem cele necesare şi cum se implică în a ne ajuta să ne facem temele. Unii colegi apreciază că suntem o familie numeroasă, alţii se miră, însă mama spune că suntem familia perfectă. Este foarte frumos când mergem împreună la biserică, în excursii sau când ne jucăm în curte toţi şapte. De obicei, echipele sunt formate din tata şi doi băieţi, iar cealaltă echipă din mama, un băiat şi două fete. Câteodată sunt şi eu în echipă cu tata şi sunt foarte atentă la joc, ca să nu pierdem. Le mulţumesc părinţilor pentru tot ceea ce fac pentru noi şi mă rog ca Dumnezeu să ne binecuvânteze în continuare cu harurile sale pentru a ne păstra uniţi.
